1917

 1917 nu a fost o revoluție ci o operațiune specială
 
Cine și de ce a dorit distrugerea Imperiului Rus, cine i-a finanțat pe bolșevici, de ce nu l-a apărat nimeni pe Kerenski, cum s-a negociat traversarea Germaniei de către Lenin într-un vagon blindat? Sunt întrebări al căror răspuns îl veți găsi în volumul – 1917. Dezlegarea enigmei revoluţiei „ruse” – de Nikolai Viktorovici Starikov.
 
Am făcut un efort pentru editarea cărții acum, când se împlinesc 100 de ani de la evenimentele care au marcat în mod dramatic viața a sute de milioane de est europeni.
 
Preconizăm apariția editorială pentru finalul anului. Până atunci începem publicarea unor fragmente

„Douăzeci şi cinci octombrie 1917, o zi cunoscută de fiecare şcolar sovietic ca o zi care a schimbat brusc istoria universală, ziua în care a început o nouă eră în istoria omenirii. Manualele sovietice de istorie au împărţit istoria Rusiei în două perioade: până în octombrie şi după octombrie 1917. Cei care au citit aceste manuale nu şi-au pus întrebări, deoarece acolo totul era explicat pe înţelesul tuturor. Acum, însă, explicaţiile referitoare la acest eveniment sunt diametral opuse. Dar nici unele, nici celelalte nu oferă răspunsuri la o întrebare fundamantală:

Cum s-a comportat Guvernul provizoriu față de poporului rus în cele opt luni de guvernare dacă niciunul din cei două milioane de locuitori ai capitalei nu a vrut să-l apere?

Istoricii comunişti au evidenţiat confruntările şi numeroasele victime din acele zile de octombrie, în timp ce noii cercetători îşi concentrează întreaga atenţie asupra provenienţei germane a banilor de care au beneficiat bolşevicii. Dar nu aceasta este problema. În prezent, se ştie cu exactitate că Palatul de Iarnă a fost ocupat de bolșevici aproape fără nicio rezistenţă. De fapt, bolșevicii nu au atacat atunci Palatul de Iarnă, fapt atestat şi de numărul de victime din timpul „operaţiunii”: şase cadeţi. Femei, invalizi şi tineri militari animați de sentimente patriotice reprezintă tot ce a putut să ofere democraţia rusă pentru a se apăra într-o seară întunecată din octombrie 1917. Ultimii apărători ai Guvernului provizoriu au fost un batalion de femei, 40 de cavaleri ai Ordinului Sf. Gheorghe comandați de un căpitan invalid şi cadeţi, cadeţi, cadeţi…

Aceştia au fost apărătorii Guvernului provizoriu în clipa în care, după părerea oamenilor de ştiinţă sovietici, a început o nouă eră în istoria omenirii, într-un moment în care se decidea soarta Rusiei pentru următoarele şapte decenii, într-un moment de care depindea viitorul întregii lumi!

Cum a fost posibil aşa ceva?! Trecuseră doar opt luni de la Revoluţia din Februarie care a abolit „urâtul regim ţarist”, revoluţia „nesângeroasă a întregului popor”, așa cum spuneau cei care au înfăptuit-o! Într-adevăr, atunci au murit doar 1.433 de oameni! Cei mai mulți dintre aceștia au fost poliţiştii, jandarmii şi ofiţerii care și-au respectat jurământul de a apăra statul rus. Ei au apărat „regimul ţarist care era împotriva poporului” cu prețul vieții. Atunci de ce primul guvern democratic rus, un guvern aşteptat de atâtea generaţii de intelectuali importanți , un guvern a cărui apariție a provocat, potrivit membrilor acestuia, o mare bucurie în întreaga țară, nu a fost apărat de nimeni? Oare de ce, în momentul în care bolșevicii au preluat puterea, Kerenski şi colegii săi au fost păziți atât de bine încât şi-au pierdut viaţa doar şase tineri cadeţi? Este incredibil!

De ce miniştrii din Guvernul provizoriu s-au supus violenţei bolşevice fără să protesteze și fără să se împotrivească? Au vrut să evite vărsarea de sânge? Dar, prin „milostenia” lor, ei au înlăturat ultimul obstacol care ar fi putut preveni declanșarea unui cataclism îngrozitor: milioane de victime, râuri de sânge şi nenumărate nenorociri. Acești miniștrii au acceptat atât de smeriţi să mărșăluiască, sub escortă, spre Fortăreaţa Petropavlovskaia deoarece nu mai erau capabili de niciun fel de de împotrivire. De fapt, nimeni nu voia să moară pentru ei.

Istoricii contemporani ne spun că Germania i-a oferit lui Lenin banii necesari pentru înfăptuirea loviturii de stat. În istoria omenirii există, însă, nenumărate tentative de finanțare a unor răscoale și revoluții, dar foarte puține dintre acestea au avut succes. De fapt, revoluţiile care şi-au atins scopul pot fi numărate pe degete. Cum se face că „spionii” germani, bolşevicii, au beneficiat de o asemenea libertate de mișcare încât au putut pregăti şi înfăptui nestingheriți o lovitură de stat în capitala Rusiei? Ce a păzit Guvernul provizoriu, organul puterii legitime? De ce Alexandr Fiodorovici Kerenski, șeful acestui guvern, nu se afla în momentul critic în Palatul de Iarnă? Ce s-a întâmplat cu popularitatea lui nemărginită? Cum a putut să-i lase baltă, într-un moment atât de important, pe colegii lui într-o sală semiobscură şi să fugă din Palatul de Iarnă în maşina consulului american?

Pe de altă parte, unde erau „aliaţii” noştri loiali, cei care au salutat atât de cordial căderea monarhiei? De ce nu au contracarat pericolul bolşevic? De ce nu și-au protejat aliatul, Rusia, de pericolul acaparării puterii legitime de către agenţii Germaniei? N-au înţeles, oare, că Lenin va trebui să execute ordinile nemților în contul milioanelor primite? Cu atât mai mult cu cât scopul lui Lenin era evident: scoaterea cu orice preţ a Rusiei din războiul cu Germania. Tocmai pentru asta i-au dat nemţii bani. Serviciile secrete din Anglia, Franţa, SUA şi alte ţări „aliate” nu știau şi nu vedeau nimic? Nu s-au aşteptat la o asemenea evoluţie a evenimentelor, nu au crezut că aliatul lor, Rusia, poate încheia o pace separată cu Germania şi, pierzându-şi capacitatea de luptă, se poate afunda în haos şi anarhie?”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*