Coronavirus vs. Donald Trump


„It’s over!” îmi scria aseară un prieten din America. Având în vedere locul său de muncă și calitatea informațiilor care presupun că ajung la el, m-am gândit dacă să nu pun pe lista de cumpărături pe lângă săpun și conserve, și lame de ras Gilette pentru tăiat venele. Dacă e să-ți faci felul, o faci cu stil, nu cu satârul de bucătărie! Plus că până în ultimul moment ai posibilitatea să contribui la PIB și la portofelul lui Warren Buffet. Let’s do it, if it’s good for the economy!

Până la urmă mi-am luat inima în dinți: „Știi tu ceva în plus?”, am întrebat. După un scurt schimb de mesaje am înțeles că nu epidemia de gripă îl preocupa, ci panica. „Bursa”, m-am gândit eu, socotind că prietenul meu s-ar putea să aibă un pachet generos de opțiuni la compania la care lucrează și care este drastic afectată de crahul bursier din aceste zile. Nici acest lucru însă nu era preocuparea sa, ci atitudinea oamenilor și posibilele consecințe politice ale crahului bursier.

Ca să parafrazez un alt prieten, basarabean, care îmi explica acum câțiva ani că pentru a prospera „orice moldovan trebuie să aibă neamțul lui”, eu am un prieten american. De fapt nu am unul, ci mai mulți, însă de persoana despre care e vorba în acest articol mă leagă, pe lângă o prietenie de peste 30 de ani, și un anume conservatorism social și o simpatie pentru Donald Trump. Ieri seară, tocmai asta îl preocupa: panica produce crahul bursier care la rândul său va aduce cu sine o criză economică de proporții, pe lângă care crizele din 2001 și 2008 vor părea apă de ploaie, iar în aceste condiții Donald Trump nu va mai putea câștiga un nou mandat. Același prieten suspecta o posibilă implicare chineză sau  stângistă în această desfășurare de lucruri.

În ciuda lucrurilor care ne unesc, nu vedem toate lucrurile la fel, de exemplu prietenul meu nu are neapărat aceleași simpatii geopolitice ca și mine. În sinea mea, am înlăturat pe dată posibila implicare deliberată a Chinei, țară pe care o respect în mod deosebit din foarte multe puncte de vedere, la care s-a adăugat recent și modul în care a gestionat situația de criză din Wuhan. De asemenea, în timp ce butonam mesajele, am înlăturat și ipoteza generării/ manipulării crizei de către „stânga americană”. Pentru cine să se producă o astfel de criză? Pentru Joe Biden, un candidat atins evident de demență senilă? Ce șanse are o astfel de paiață în fața lui Trump! Zero! „Lucrurile nu stau așa”, îmi răspunde prietenul meu, în cazul unei crize de anvergură Trump se poate baza doar pe electoratul dedicat, 35-40% din voturi, restul votanților sunt extrem de influențați de circumstanțele economice. Dacă criza se adâncește, Trump pierde sigur. Chiar și el știe asta. Asta însemna „It’s over”.

Am recapitulat premisele judecăților mele anterioare. În primul rând am înlocuit termenii. În loc de „leftist / stângist” am pus „globalist”. Este posibil ca forțele globaliste să declanșeze o criză economică de mari proporții pentru a preveni realegerea lui Trump? Nu numai că este posibil, e chiar probabil, am spus-o eu însumi fără a aștepta sugestii din afară imediat ce debarcarea lui Trump pe calea procedurii de impeachment s-a dovedit a fi sortită eșecului. Îi văd pe globaliști dispuși să riște o pandemie ca să-și atingă scopurile? Absolut! Doar vorbim de oameni care au declanșat războaie în care au murit milioane oameni, revoluții precum cea bolșevică etc. De ce nu ar genera și o criză epidemiologică, mai ales dacă ar avea în sertar un antidot deja pregătit?! E vina mea că în primă fază am limitat originea crizei pe care o anticipasem la cauze exclusiv monetare! Sunt vinovat de incapacitatea de a gândi la scară suficient de mare.   

Odată conștientizate limitele gândirii mele inițiale, am refăcut mental toate posibilele efecte ale pandemiei pentru agenda globalistă:

  • Criză economică suficient de severă => retragerea sprijinului pentru Trump ;
  • Populația e obișnuită cu idei precum:
    • Vaccinarea obligatorie;
    • Limitarea adunărilor;
    • Limitarea libertății de opinie (sub pretextul știrilor false);
    • Eliminarea plăților în numerar;
    • Oprirea sujbelor religioase;

Oricât de absurd mi s-ar părea mie, trebuie să accept și că o înfrângere a lui Trump ar putea pe termen scurt să fie favorabilă Chinei, datorită relocării spre SUA a industriilor americane în cazul unui nou mandat al președintelui american. Dar chiar și fără colaborare chineză (în care nu cred),  este cât se poate de posibil ca un agent să spargă eprubete oriunde în lume, la Wuhan, la Teheran, la Milano. Să recapitulăm principalele focare de infecție și posibila motivație:

  • China. De ce? Pentru că este singura putere mondială capabilă să rivalizeze cu America în termeni economici. Or, fără Trump și forțele din jurul său, America redevine ceea ce a fost după asasinarea lui JFK, o vacă de muls și un berbece de spart porțile cetăților.
  • Coreea de Sud. De ce? Poate pentru că mișcarea pro-unionistă a devenit prea puternică și că un astfel de trend ar duce la evacuarea forțelor americane din peninsulă.
  • Iranul. De ce? Pe bune, mai are rost întrebarea?!
  • Italia. De ce? Pentru că după Brexit, ieșirea Italiei din UE ar reprezenta sfârșitul uniunii, un proiect de o importanță colosală pentru globaliști.

Aplicând celebrul cui bono?, „cui folosește” al romanilor, trebuie să recunosc că în baza pandemiei se bifează cam multe căsuțe de pe listă. Mult mai multe decât în cazul unei banale crize monetare. Eu le identificasem pe toate mai puțin chiar primul obiectiv, Trump!  De ce? Pentru că Biden și Sanders mi s-au părut prea penibili chiar și pentru alegătorii americani. Serios?

Dar hai să mergem și mai departe. Ce s-a întâmplat săptămâna trecută, trecând mai puțin observat pe fondul psihozei virale? Tocmai s-a spart OPEC+ și prețul petrolului s-a prăbușit la minimul ultimilor 30 de ani. De ce s-a spart OPEC+ (adică OPEC + Rusia)? Pentru că pe fondul inundării pieței de petrol de către Arabia Saudită, Rusia a refuzat să-și limiteze producția. De ce a refuzat Rusia să-și limiteze producția? Pentru că dacă ar fi acceptat ar fi pierdut segmente de piață în favoarea celorlalți producători, în primul rând arabi și americani, care produc cantități enorme însă la costuri superioare. Refuzând să intre în acest joc Putin a salvat cote de piață însă, în același timp, a aplicat o lovitură de moarte industriei petroliere americane, adică bursei americane și indirect șanselor politice ale lui Trump. Poate nu a vrut, dar n-a avut de ales. Să-l pui pe Putin să-i dea în cap lui Trump, asta da măiestrie: „Nu, Donald, nu noi, globaliștii, Sir Xenburry & Sir Ynderry,  îți dăm lovitura de grație, ci tovarășul Putin, prietenul tău”! Frumoasă punere în scenă, trebuie să recunosc.

Sigur că multe din cele de mai sus, deși reale, pot fi coincidențe. Cam prea multe însă. Întrebat fiind de un coleg care e senzația mea, nu ceea ce știu ci care e feeling-ul meu față de cele ce se întâmplă, n-am găsit un termen mai bun și am spus că ceva totuși nu-i kosher.   Am avut dreptate sau din contră?

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.