Cresterea productivitatii resurselor este cea mai stringenta problema a Romaniei

capcana
Dr. Ing. Nicolae Țăran

Este bine cunoscut faptul că productivitatea resurselor – calculată ca un raport între produsul intern brut și cantitatea de materii prime utilizate la nivel macroeconomic – reprezintă un indicator extrem de relevant în ceea ce privește evaluarea gradului de sustenabilitate al creșterii economice. Evident, creșterea economică pe termen lung implică în mod necesar o creștere continuuă a productivității resurselor. Pe de altă parte, un declin pe termen lung al productivității resurselor generează în mod inevitabil stagnări și sincope în ceea ce privește sustenabilitatea producției și a consumului la nivel macroeconomic.

Contrar tuturor așteptărilor, aderarea României la UE nu a generat o creștere a productivității resurselor. Dimpotrivă, așa cum rezultă din matricea prezentată în continuare, productivitatea resurselor s-a diminuat în cazul României de la 0,64euro pps (euro pps este o monedă cu aceeași putere de cumpărare în toate statele din UE) per kg materii prime la 0,61euro pps per kg materii prime. Mai mult, datorită aceastei contraperformanțe singulare comparativ cu celelalte state care au aderat la UE în perioada 2005-2007, România ocupa la sfârșitul anului 2013 ultimul loc într-un clasament al statelor din UE alcătuit în funcție de nivelul productivității resurselor.

euro pps/kg mp
2000 2013
UE 27 1,22 1,96
Bulgaria 0,44 0,72
Cehia 0,76 1,41
Estonia 0,60 0,63
Letonia 0,47 0,83
Lituania 0,90 1,45
Ungaria 0,86 1,63
Polonia 0,65 0,98
România 0,64 0,61
Slovenia 0,89 1,72
Slovacia 0,95 1,71

 

mp – materii prime. Sursa datelor: Eurostat, Sustainable devlopment indicators.

Dar ce anume a determinat acest colaps al productivității resurselor după aderarea României la UE ? Înainte de orice, trebuie subliniat că spectaculosa creștere economică înregistrată de România imediat după aderarea la UE s-a dovedit extrem de riscantă, deoarece această creștere a fost de tip extensiv, o creștere bazată pe multiplicarea muncii necalificate în detrimentul muncii calificate.

Datorită acestei masificări a muncii necalificate (operații manuale de complexitate redusă) în detrimentul muncii calificate (activități de cercetare-dezvoltare, proiectare, marketing), cantitatea de materii prime consumate la nivel macroeconomic a crescut cu 164,4% în perioada menționată, în timp ce produsul intern brut a crescut în aceeași perioadă cu doar 60,6% (1,2). Ori, acest decalaj reflectă tocmai tipologia accentuat extensivă a activităților economice derulate mai ales în companiile multinaționale care, profitând fără scrupule de pozițiile dominante și monopoliste pe care le dețin, au transferat în România produse și tehnologii învechite și extrem de prost plătite în ceea ce privește manopera.

În acest context, România a ajuns cu spatele la zid, ca să spun așa. Într-o perioadă marcată la nivel global de convulsii politico-militare și de o teribilă competiție pentru piețe și resurse, România are nevoie acum – mai mult ca oricând în trecut – de politici economice și educaționale care să favorizeze creșterea prioritară a productivității muncii și a capitalului. În opinia mea, eludarea mioritică a acestei probleme va genera efecte catastrofale. Pentru că, așa cum spunea Jean-Marie Domenach, problemele social-economice stringente „nu pot fi puse, ca șobolanii în cușcă. Ele ne înconjoară și ne obligă, din când în când, să facem o alegere cu atât mai dificilă, cu cât a fost amânată mai mult” (3).

Surse de date și informații: 1. Eurostat, National accounts (ESA 2010); 2. Eurostat, Sustainable devlopment indicators; 3. Nicolae Țăran, Silviu Cerna, Florin Cătinean, Opinii despre tranziția spre economia de piață, Editura de Vest, Timișoara, 1992, p. 10.

 

Timișoara, 27 martie 2015

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*