Despre plapanzii urmasi ai lui Ludovic al XIV-lea

Louis_XIV_of_France

Astăzi e o zi în care se vorbește atât de mult și trist despre Franța. Catastofa pe care o trăiește „sora mai mare” a Românei a început se pare cu câteva secole mai devreme, mai precis cu aproape un secol înainte de izbucnirea Revoluției de la 1789.

În 1694 la doar câțiva ani după „Revoluția Glorioasă” care îl înscăunase ca rege al Angliei pe Wilhelm de Orania, avea să se înființeze, cu capital din surse încă insuficient investigate, Banca Angliei.

La doar câțiva ani după acease evenimente, catastofele aveau să lovească aristocrația celei mai mari puteri continentale a timpului – Franța.

Să-i dăm din nou cuvântul lui Nikolai Starikov, cel care are talentul de a ne face să citim istoria ca pe un roman polițist

………………………………………………………..

„Acum, stimate cititor, te voi întreba ceva. Care este legătura dintre Ludovic al XIV-lea și succesorul său la tron Ludovic al XV-lea? Ce grad de rudenie există între Regele Soare și moștenitorul său? Această întrebare am adresat-o multora. Dar nimeni nu a putut să-mi raspundă. Întrebarea pare ușoară. Mulți dintre cei întrebați auziseră de Regele Soare, de Versailles și aveau cunoștințe cu caracter general despre istoria Franței. De aceea, cel mai comun răspuns a fost “fiul”. Cei care au înțeles că în intrebare există o capcană au încearcat să o evite răspunzâd „nepot “. Ceea ce nu este adevarat. Alții au răspuns : „nepot de frate sau de soră“. Din nou greșit. Și, într-o ultimă încercare deznădejduită de a răspunde la întrebare, câțiva au răspuns : „nu a existat nicio legărură de rudenie”. Un răspuns, de asemenea, greșit.

Ludovic al XIV-lea, omul politic, cel care a creat cel mai puternic stat, omul de stat, cel care și-a condus țara timp de șaptezeci și doi de ani, a fost moștenit de către strănepotul său. Atragem atenția ca Regele Soare și copii acestuia nu au fost afectați de lipsa copiilor. Cu toate astea, Regele Soare a fost urmat la tron de un strănepot. Unde au disparut toți ceilalți moștenitori ai săi? De ce nimeni nu a elucidat motivele acestor stranii dispariții?

Deseori sunt surprins de faptul că istoricii refuză să înțeleagă adevaratele cauze ale evenimentelor pe care le studiază. Ei nu compară și nu coroborează diverse evenimente așa cum procedează criminaliștii atunci când analizează circumstanțele unor crime. Mă refer la motive, coincidențe și probe indirecte. Aceștia sunt cei trei piloni pe care se bazează investigațiile criminalistice. De aceea, vom incerca noi să facem o anchetă – investigație. Vom analiza istoria acelei perioade pentru a înțelege ce s-a intamplat cu familia Regelui Soare. Mai ales că declinul familiei acestuia a coincis cu ralizarea primului „dispozitiv de tipărire a banilor“, un precursor al actualei „mașini de tipărit bani” care funcționeză acum la nivel global. Acesta a fost prima tentativă în ceea ce privește instaurarea hegemoniei mondiale a acestei invenții. În acea perioadă, monstrul a ieșit l-a lumină și s-a dezlănțuit. Și familia lui Ludovic al XIV-lea a fost prima dintre victimele acestuia…

……………….

41813

Să rememorăm acum evenimentele misterioase care au avut loc in familia regelui Ludovic al XIV-lea. Ele au început la sfârșitul Războiului Succesiunii Spaniei care a început după șapte ani de la inființarea Bancii Angliei. „Mașina de tipărit” nu putea face alți pași spre hegemonia globală fară a-l infrânge pe Regele Soare. Iar în acest caz trebuiau folosite și alte metode…

Ludovic al XIV-lea împlinise 73 de ani. Nimic nu părea să reprezente un pericol. Primul care a murit în 13 aprilie 1711 a fost fiul regelui si moștenitorul la tron, Le Grand Dauphin Ludovic. Motivul morții sale a fost variola. Această întâmplare este similară cu cea a împaratului rus Petru al II-lea care, in timp ce se afla la vânătoare, a intrat in baraca unui țăran pentru a bea apă și a contractat variolă de la o fată. Această boală cumplită a fost intr-adevar „oaspetele” recurent al Europei. În cazul moștenitorului tronului Franței există o contradicție: el a avut variolă în copilarie și a murit când avea deja 50 de ani. Dar, dupa cum știm, nu ne putem imbolnavi de doua ori de variolă. Mostenitorul la tronul Frantei a decedat in cateva zile.

Dar a fost într-adevăr variolă? Sau arsenic ? Oxidul de arsenic, cunoscut sub numele de arseniu alb (As2 O3), este perfect pentru crime: dizolvat în apă nu are nici culoare și nici miros. Există și un dezavantaj: dizolvarea acestei substanțe în apă este foarte dificilă. Dar arsenicul nu trebuie folosit în cantități mari: 60mg este doza letală. Și, ceea ce este cel mai important, simptomele otrăvirii cu arsenic sunt asemanatoare cu simptomele multor boli. Otravirea cu arsenic este greu de recunoscut: in afară de tractul digestiv afecteaza sistemul nervos și sângele, provoacă infectarea mucoaselor și a pielii. In acele timpuri, oameni inteligenți care doreau să-și prelungească viață lingeau arsenic crescând treptat doza și astfel deveneau imuni la otrava „îndragită” a acelor vremuri.

Au existat de-a lungul timpului multe otrăviri ale unor persoane foarte importante și influente. Până de curând, câteva dintre acestea au fost considerate, în mod eronat, decese naturale. De exemplu, Napoleon Bonaparte. Dupa cum este cunoscut, împăratul francez a fost înfrânt de englezi în batalia de la Waterloo și a fost trimis pe insula Sfanta Elena unde a murit de cancer la stomac. Existau, însă, suspiciuni că ar fi fost otrăvit. Unul din admiratorii împăratului francez s-a decis să verifice cauza morții acestuia. Pentru a afla adevărul, s-a examinat părul lui Napoleon Bonaparte. Întrucât arsenicul se depune în țesuturi, această examinare urma să dovedească sau să infirme ideea că Napoleon a murit prin otrăvire. Rezultatele acestei analize probează faptul că marele imparat al Franței a fost otravit cu arsenic. Conform acestei analize, cantitatea de otravă din parul lui Napoleon era de 38 de ori mai mare decat limita pe care o poate suporta organismul uman. Rezultă, deci, că otravirea lui Napoleon Bonaparte este un fenomen cert, deși, timp de câteva secole s-a scris ca el a murit de moarte naturală. Cine l-a otrăvit? Napoleon a fost otrăvit in mod sistematic, el nu a murit subit. A fost otravit de multe ori. Ne reamintim că Bonaparte a fost păzit exclusiv de către englezi și că in acel moment el a fost principalul inamic al Albionului care realmente a zguduit hegemonia globală a Marii Britanii și a Băncii Angliei.

Însă, înainte de Napoleon, cunoscutul Ludovic al XIV-lea a fost cel mai periculos personaj pentru anglo-saxoni. Și, la un moment dat, „nenorocirile bacteriene” au inceput să apară in familia acestuia cu o frecvență surprinzatoare. Dupa ce fiul Regelui Soare a murit de variolă, a murit și nepotul acestuia și succesorul la tron, ducele de Burgundia. Dar înaintea lui, la inceputul lunii februarie 1712, a murit in circumstante stranii tânara sa soție. Câteva zile ea a avut frisoane și nu putea dormi, dar medicii nu au putut să-i amelioreze suferința. Ce s-a intamplat apoi cu nefericita Marie – Adelaide este de neânțeles. Nimic nu a ajutat-o: nici donarea de sange și nici opiumul. Medicii nu au reușit să se decidă asupra unui diagnostic. Suferințele ducesei au devenit atât de mari încât nu-și mai putea stăpânii țipetele de durere. Ea a fost mutată din apartamentul conjugal într-un alt apartament unde a și murit. În 12 februarie 1712 ducesa a murit. Peste câteva zile, soțul neconsolat , succesorul la tron, ducele de Burgundia, era acoperit de pete. Durerea din tot corpul lui Dauphin a devenit rapid de nesuportat. Pacientului i se părea că tot corpul îi arde. Peste șase zile, în 18 februarie 1712 , Ducele de Burgundia a murit . În aceste condiții, totul este neclar.

Au ramas orfani doi copii, unul dintre ei devenind succesorul tronului francez. In acea perioadă, bacteriile, microbii si virușii au atacat cu o stranie selectivitate: acest atac a afectat doar moștenitorii tronului francez. Ducele de Brittany in varstă de 5 ani si fratele sau de 3 ani, Ducele de Anjou, s-au îmbolnavit după numai două saptamani de la moartea tatalui și a mamei .Au contractat boala de la părinți? Nu . Copii au fost diagnosticati cu scarlatină, în timp ce pșrinții au murit datorită unor frisoane de neânțeles, ceva asemănător cu rujeola. Observați ce legătură există între aceste decese? Doar persoana care devine moștenitorul tronului se imbolnavește și moare. O moarte instantanee. Micuțul moștenitor al tronului Franței a murit în 8 martie 1712, după ce fusese succesor doar 17 zile.”

N. Starikov

 

Louis xivb

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*