E bine că au plecat nemții?

7Harta88RomaniaReflecții despre patriotism, identități și multiculturalism în secolul XXI.

 „Aveți grijă ce faceți voi cu multiculturalismul în Banat. E foarte bine că au plecat nemții, până la urmă nu are rost sa le cultivăm foarte mult imaginea, reprezentau un potențial pericol pentru România, puteau oricând să înființeze un UDMR, nemțesc și să militeze pentru autonomie”, cam așa sunau vorbele care mi le-a adresat un cunoscut din București apropiat unor cercuri naționaliste, ne scrie cititorul nostru, Bogdan Herzog, consilier local în Timişoara.

Cele de mai sus, spuse într-o audiență de bănățeni autentici de indiferent ce etnie ar fi produs în cel mai bun caz ridicat din sprâncene sau un zâmbet ironic sau ar fi dat drumul unui izvor nesfârșit de istorii din anii ’80, povești despre satele locuite odinioară de germani și efectiv ruinate odată cu înlocuirea acestora cu oameni coborâți direct din „trenurile foamei”.

Întrucât am considerat și consider și acum partenerul de discuție ca fiind de bună intenție și îi apreciez implicarea și atașamentul față de România, împărtășind multe din preocupările și gândurile sale, nu am catalogat automat afirmațiile respective ca niște prostii și am căutat să punctez pe fugă despre rolul sașilor și al șvabilor în dezvoltarea Ardealului și ulterior a Banatului, în special în spațiul urban. Treptat discuția s-a mutat spre alte subiecte. Despre multiculturalism nu am discutat decât foarte puțin, la acest capitol limitându-mă să afirm ceva de genul „noi în Banat nu am avut niciodată probleme unii cu alții, ne înțelegem bine între noi”. Probabil că ar fi produs o nelămurire totală o afirmație de tipul „este foarte greu de înțeles pentru cineva din altă regiune a țării de ce un bănățean român se simte adesea mai apropiat de un bănățean de altă etnie decât de un conațional dintr-o altă regiune a țării”.

În timp ce identitatea regională din alte zone ale țării este una mono-entică, identitatea bănățeanului tradițional este multi-etnica.Această identitate regională multi-etnică, precum și faptul că ea este vizibilă în cadrul provinciei românești cu nivelul cel mai ridicat de trai nelămurește și poate crea neliniște în unele cercuri. Lucrurile merită abordate, atât timp cât interlocutorii sunt de bună credință, deși discutarea lor atinge unele puncte sensibile. Oricum, la ora actuală Banatul și-a pierdut aproape complet caracterul multi-etnic, deci discuțiile devin teoretice.

În opinia mea, subiectul depășeşte sfera discuțiilor despre Banat și rolul acestuia și trece în sfera discuțiilor identitare, motiv pentru care cred că merită sa îmi asum riscul injuriilor care îmi vor fi adresate de către unii cititori.

Cadrul discuţiei la început de sec XXI. Globalizare vs Identitate.

Cred că indiferent de voința noastră, la începutul secolului XXI, „patrioții autentici” nu mai pot marșa pe o formulă a naționalismului exclusivist, mono-etnic, uneori cu accente xenofobe, caracteristic doctrinelor secolului XIX sau secolului XX. Promovarea unor astfel de formule prezintă numeroase neajunsuri: poate genera conflicte rapide cu naționaliști de etnie diferită, se adresează unor spații geografice restrânse într-o epoca în care concurența la statul-națiune operează la nivel de continente, este greu aplicabil unei lumi cu un număr crescând de căsătorii mixte sau noilor emigranți intra-europeni (ex românii din Italia și Spania, polonezii din Anglia) etc.

Foarte important: promovarea unor ideologii din trecut expune mișcările patriotice contemporane la atacuri ideologice și responsabilități istorice, pentru care ele nu sunt vinovate, focalizând discuția pe trecut în locul discuțiilor foarte presante despre prezent și mai ales despre viitor; mută tipul luptei dintr-una ofensivă, într-una defensivă.

Pericolul imediat îl constituie totuși instigările la violențe interetnice după cum au dovedit conflictele din fosta Iugoslavie sau tensiunile din zona secuimii – tipuri de conflicte pe care forțele anti–patriotice globalizante se grăbesc să le stimuleze pe principiul divide et impera.

Cu siguranță factorul națiune, ca unitate de neam și limbă constituie un factor care trebuie prezervat, însă, pe lângă acesta mai este nevoie de lianți capabili să unească comunități mai largi de oameni și să asigure pacea și stabilitatea. În mod tradițional, în marile imperii multi-etnice acești factori coezivi au fost fie religia, fie statul în sine, reprezentat de suveran și dinastie. Un alt liant, îl poate constitui conștientizarea unui pericol grav. Acest pericol există și se cheamă globalizare – New World Order – cu atributele sale, one world governement, one police force, one religion, desființarea tradițiilor.

În căutarea liantului care să lege diversele națiuni europene (și nu numai) am încercat în tabelul de mai jos să subliniez principalele diferențe între un sistem multipolar, bazat pe libertatea comunităților de a se organiza potrivit propriilor valori și identități, care ar trebui să genereze adeziunea forţelor patriotice (naționaliste, regionaliste etc) și sistemul rival, al liberalismului globalizant, promovat pe canalele media europene și americane li impus adesea cu forța armelor în alte zone ale lumii.

 

Așa cum se poate observa, în tabelul de mai sus (limitat și perfectibil desigur) am inclus multiculturalismul la însușiri caracteristice paradigmei tradiționale. Cred cu fermitate că un patriot care dorește să-și păstreze identitatea națională, va înțelege o dorință similară a unui străin și chiar îl va ajuta pe acesta. Inamicul nu e nici ungurul, nici secuiul, nici neamțul, nici turcii sau arabii ci forțele globalizatoare, care doresc sfârșitul culturii tradiționale europene, arabe etc. pentru a-și promova propria agendă.

Potențialul unor mișcări identitare în România actuală

Recentele mișcări de masa împotriva proiectelor Roșia Montană, împotriva gazelor de șist etc., coroborate cu susținerea cvasi-generala a acelorași proiecte de către clasa politică românească, indiferent de partidul de proveniență este de natură să arate o falie tot mai profundă între populație și politicieni. Pentru prima dată, poate de la 1989 încoace nu mai vorbim de o pătură sociala care susţine un partid și alta care vrea să-l dea jos, de o regiune care votează într-un fel și alta într-altul. Peste tot în țară, de la București la Cluj și până în satele cele mai sărace ale țării lumea realizează că politicienii reprezintă alte interese decât ale celor pe care ar trebui să-i reprezinte. Conducătorii României nu sunt nici instalați nici menținuți la putere prin voința populară, ci pe baza directivelor, veritabile unde verzi primite în exterior, în schimbul cărora vând, azi aurul și metalele prețioase, pânza de apă freatică, mâine aerul și oamenii.

Cred și sper ca într-un astfel de climat, apariția unei mișcări autentic patriotice este doar o chestiune de timp. Ar fi o imensă greșeală, însă ca o astfel de mișcare să fie construită pe principiul „România împotriva tuturor” cu o viziune în care doar românii sunt buni, iar restul sunt răi și potențiali dușmani. Viziunea xenofobă este o viziune suicidală pentru motivele expuse la începutul acestui articol. Este nevoie de cooperare între mișcările identitare europene, o internațională a patrioților europeni și de modele de conviețuire în astfel de medii.

În acest context, Banatul, tolerant fără a deveni un melting pot, tocmai pentru că aici identitățile și cultura comunităților tradiționale s-au menținut și au înflorit în loc să dispară, poate fi unul din modelele pe care Europa secolului XXI încă le caută.

Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*