Geopolitica frontierei

 

“Fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii” Matei 10:16

Înainte de a citi paginile care urmează ar trebui să ne întrebăm dacă România beneficiază în acest moment de o strategie geopolitcă proprie și care sunt prioritățile acestei strategii.

S-a afirmat, nu fără un oarecare temei, că Romania nu are și nu a avut vreodată o geopolitică proprie, strategia internațională a țării fiind una a compromisurilor cu hegemonii regionali, ale căror priorități le adoptă dintr-o poziție de vasalitate.

În replică la observațiile caustice venite în general din medii străine, geopoliticienii români, preluând și adaptând la nevoile locale noțiunea americană de frontieră au vorbit de geopolitica frontierei, care trebuie să răspundă nevoilor principale ale unor țări mici, amplasate pe falii geopolitice, așa cum este cazul țărilor din Balcani. În acest caz se pune problema dacă astfel de țări sunt capabile să dezvolte o geopolitcă proprie și care ar trebui să fie obiectivele generale ale acesteia.

În ceea ce privește trecutul, un răspuns se poate spune că l-a oferit acad. Răzvan Theodorescu care afirmă că țările române sunt singurele din Balcani care nu și-au pierdut statalitatea de la înființare. Rămâne, desigur, în discuție dacă asigurarea unei continuități a statalității se poate constitui drept obiectiv geopolitic unic, de natură să justifice orice compromis istoric.

Mai mult decât atât și mai grav, se pune problema dacă o astfel de strategie istorică mai este aplicabilă în prezent, când se pune problema integrării în structuri supra-naționale. Ce se mai salvează prin compromis atunci când însăși natura statalității se schimbă?

Devine evident că într-o țară de frontieră, ale cărei posibilități de a-și urma propia geopolitică sunt vrând-nevrând limitate, cunoaștere în detaliu a relațiilor internaționale și ale resorturilor ascunse ale acestora este imperios necesară. Un stat mare își poate permite să facă greșeli, unul mai mic, mai rar. Ne vedem, așadar, obligați să ne întrebăm: știm oare unde suntem și ce ne dorim? Sau altfel formulat: Știm în ce ne-am băgat, cunoaștem direcția în care merg lucrurile?

În ultimii 25 de ani obiectivele geopolitce ale României au vizat integrarea în Uniunea Europeană și în alianța militară nord-atlantică. Alăturarea la cele două organisme supra-statale a fost percepută de publicul și mediul politic românesc ca o garanție a creșterii nivelului de trai și a unei stabilități regionale. Însă, acest lucru a însemnat și renunțarea la multe din atributele suveranității naționale, inclusiv la capacitatea de a avea o strategie geopolitică distinctă, geopolitica organismelor supra-statale sus-menționate devenind prin adopție și geopolitica României.

 

Statalitate și suveranitate. Dacă menținerea statalității poate fi considerată, conform celor afirmate de Răzvan Theodorescu, un obiectiv istoric românesc, exercitarea suveranității – cu cele cinci atribute pe care Nikolay Starikov le definește încă de la începutul acestei cărți, suveranitate terirorială, diplomatică, militară, economică și culturală – a fost adesea sacrificată. Această sacrificare a suveraniății s-a făcut fie în scopul generos al menținerii statalității, fie în interesul (egoist) al elitelor locale. Poate un stat lipsit de suveranitate să aibă o geopolitică proprie?

Pentru autorul acestei cărți lucrurile sunt tranșante: dacă nu-și va redobândi suveranitatea, Rusia va dispărea. În acest context, Starikov este un scriitor-detectiv, care găsește indicii și coincidențe, își pune întrebări, iar cărțile sale se citesc cu sufletul la gură, ca și romanele polițiste. Demersul său se adresează publicului rus, nu celui internațional, pentru că, odată trecuți prin Revoluția de la 1917, rușii au înțeles că pentru ei pericolul cel mai mare vine din interior, de la agenții de influență străini capabili să manipuleze și să destabilizeze țara din interior.

O țară de dimensiuni continentale, dotată cu armament nuclear nu poate fi doborâtă decât din interior, printr-o revoluție. Tocmai acest lucru încearcă să-l împiedice Starikov, informându-și cititorii asupra adevăraților inamici ai Rusiei, care nu sunt nici americanii, nici chinezii, nici germanii, ci marea finanță internațională, păpușarii din culise, cămătarii internaționali care au stat rând pe rând în spatele Băncii Angliei, al Fed-ului american sau al organismelor de la Bretton Woods, FMI și Banca Mondială.

Dezvăluindu-le conaționalilor săi forțele ascunse cu care se confruntă, Starikov ne oferă și nouă ocazia de a prezenta publicului român o perspectivă istorică diferită de discursul oficial. Desigur, fiecare dintre noi este liber să-și formeze o opinie, să aibă simpatii și chiar interese inclusiv în relațiile internaționale, însă aceste opinii trebuie construite în cunoștință de cauză, pentru că așa cum spunea Nicolae Steinhard: “Nicăieri și niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tâmpiți.”.

Pentru a putea înțelege în ce situație ne aflăm și încotro ne îndreptăm, este absolut necesar să ne informăm. Acesta este și motivul pentru care oferim cartea lui Nikolay Starikov cititorului român.

Editorii

3 comments

  1. Buna ziua, in articolul de la acest link http://bogdanherzog.ro/geopolitica-frontierei/ afirmati „Acesta este și motivul pentru care oferim cartea lui Nikolay Starikov cititorului român”.

    Doresc sa cumpar aceasta carte „Nationalizarea Rublei” insa nu reusesc sa o gasesc nicaieri.

    Ma puteti indruma?

    Va multumesc anticipat,
    Vladimir

  2. buna ziua ADRIAN I MA NUMESC . UNDE POT CUMPARA CARTEa: La oradea nu o gasesc ,sau daca ma puteti ajuta vreau 4 bucatii ,ma revansez cu un vin bun rar …e intersant am sunat la toate librariile din oradea …nu o au! nici pe internet nu o gasesc ,daca trebuie merg paina la timsoara NU ESTE NCI O PROBLEMA. MAILUL officebiz@yandex.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*