INTEGRAREA IN TURNUL BABEL

babelFie ca unii o recunosc sau nu, Romania ceausista era o imensa inchisoare, din care oamenii incercau sa evadeze, fie fizic, trecand inot Dunarea sau riscand sa fie impuscati pe la frontiera terestra cu Iugoslavia, fie informational ascultand cu jind Europa Libera sau uitandu-se la telviziunile tarilor vecine. In afara Romaniei se traia ma bine, mult mai bine, oamenii erau liberi si lipsiti de grijile zilei de maine, sau cel putin asa ne imaginam noi.

In memoria mea si poate a multor compatrioti a ramas prima vizita in Occident, in Germania, magazinele pline, oamenii altfel imbracati, mai relaxati, o viata in alt ritm fata de ritmul halucinant in care batea inima romanilor intre mitinguri, linsari la Targu Mures, mineriade si zambetul lui Ion Iliescu. Tot in mentalul nostru au ramas “convoiaele cu ajutoare” venite din Germania sau din Franta, asa cum in memoria lor tara noastra a ramas o ruda saraca si din pacate cam mizera, o tara ce isi neglijeaza copii handicapati si exporta criminalitate inspre Vest.

Din Vest au venit si inca vin ajutoarele. Inainte – sare , zahar si faina, acum – fabrici de componente auto, capital, fonduri europene.

Pentru romani, Europa a insemnat si inca mai insemna, castelele de pe Valea Loirei, tehnologia germana, Roma si renasterea italiana, corectitudine scandinava sau o scoala temeinica facuta la Paris sau la Viena.

Sintetic vorbind, Europa Occidentala a fost vazuta de ce mai mare parte din populatia Romaniei ca fiind superioara atat din punct de vedere  material (in Occident se traia si se traieste inca mai bine) cat si cultural, marile culturi europene, cu exceptia celei rusesti apartindand spatiului cultural central si vest european.

Pornind de la aceaste constatari de bun simt, majoritatea romanilor  ca si a ceilalti est-europeni au fost pro-europeni si pro-Nato, integrarea in Uniunea Europeana fiind vazuta ca acceptare de catre Occident a unui spatiu est european, saracit si poate inferior cultural. Cu ajutorul Occidentului vom avea “o tara ca afara” ne ganeam noi.

Am insa o veste proasta, foarte proasta – Europa pe care care o admiram noi a disparut sau dispare. Rudele care ne-au primit la masa lor au imbatranit si au plecat sau vor pleca dintre noi. Germanii nu mai sunt cei care au reconstruit tara rasa de pe fata pamantului de catre bombardierele americane, italienii nu mai sunt artitstii plini de viata si de fantezie, francezii nu mai eleganta lui Alain Delon. Iar ceea ce nu am stiut  in momentul in care aplaudam cu entuziasm integrarea europena, este ca de fapt asta era si planul.

Nu am stiut ca germanii nu vor mai fi germani, italieni – italieni, francezii-francezi, si ca specificul national va fi supus sub un bombardament mediatic permanent cu intentia de a distruge orice forma de identitate culturala nationala. Nu se doreste o Europa a natiunilor suverane si independente ci un continent, o tara, o cultura urmand ca stadiu final Noua Ordine Mondiala – o planeta, o cultura, o tara, o armata, o religie – Turnul Babel.

Evident ca proiectul acesta nu numai ca este nedemocratic ci este anti-democratic, dupa cum bine zicea si europarlamentarul englez Nigel Farage. Nimeni nu i-a intrebat pe germani daca vor sa renunte la marca, intrucat stiau cu siguranta raspunsul acestora. Si ca sa fim sinceri nu i-a intrebat nimeni daca doresc intrarea Romaniei si a Bulgariei in UE, daca doresc sa primeasca azilanti kurzi sau daca italienii sunt de acord cu taberele de tigani de langa Roma. Nimeni nu i-a ales intr-un vot popular pe Herman van Rompuy sau pe alti functionari europeni insipizi. Proiectul nu este unul dorit de oameni, ci de “elitele politice” adevarte iude contemporane si de fortele reale care le manevreaza .           

Occidentul european, cel pe al carui sprijin ne bazam noi, este distrus din interior. In numele unor idealuri umanitariste – si toate marile crime ale ultimelor secole au fost facute in numele unor astfel de idealuri nobile– sunt aduse valuri de imigranti din Asia si din Africa. Acesti oameni, au alte culturi, alte obiceiuri. Este de inteles ca ei sa isi doreasca o viata mai buna, dar este de neinteles ca portarul hotelului in care locuiesti la Marsilia sa te avertizeze ca ar fi bine sa ajungi inapoi inainte de asfintitul soarelui.

Acesta stare de fapt are si consecinte economice grave pe care abia incepem sa le simtim. Germanii si francezii muncesc suplimentar impovarati de taxe din ce in ce mai mari, intrucat statele trebuie sa faca fata poverilor sociale si … dobanzilor, evdient. Unde va ajunge Europa atunci cand motorul german se va gripa, prin diminuarea pana la disparitie a populatiei autohtone? Indraznim sa credem ca emigrantii tunisieni din Franta sau turcii din Berlin vor trimite fonduri Europene catre Romania? Vor mai exista acese fonduri? Cine va munci ca sa le produca? Nu cumva vom munci noi, ca sa ii ajutam pe ei?

Aspectele economice si mai ales cele demografice sunt foarte importante. Totusi ele sunt doar niste efecte ale unui asalt cultural continuu la care Occidentul European (si cel american de altfel) a fost supus de decenii si la care este supus acum si publicul roman.

Occidentul a fost golit de valori spirituale, bisericile sunt goale, hedonismul si materialismul domina societatea. O discutie despre Dumnezeu risca sa iste ridicari din spranceana, dar nu si una despre urmatoarea destinatie de concediu. Banii, banii cat mai multi, cat mai repede, acum, nu maine, sunt noul credo al unei civilizatii care acum 1000 de ani (!!!) inalta catedrale la care se munceau 30, 80, 100 de ani. Generatia care incepea lucrul la Catedrala din Chartres sau Domul din Koeln stia ca nu va trai sa le vada finalizate.  O astfel de filosofie de viata este de neconceput in Europa actuala.

“Ideea mortii absolute sta la baza smintelii moderne” spunea Petre Tutea si avea dreptate. Un om care nu asteapta nimic in viitor (neexistand nimic dupa momentul mortii) este un om care traieste pentru prezent, pentru el, un om care nu este dispus sa sacrifice nimic, pentru ca sacrificiul – de timp, de sine, de orice -nu are sens logic.

Lipsa de ideal, nu este suficienta insa celor care isi propun lichidarea spirituala si demografica a occidentului european, promovarea fara limite a pornografiei, a comportamentuli deviant, a violentei care de multe ori are accente evidente de sadism, sunt parte a programului deliberat de distrugere a culturii traditionale. La toate acestea se adauga bineinteles infanticidul, sub forma zecilor de milioane de avorturi realizate in ultimele decenii, de catre oameni care altminteri se induioseaza de soarta unui porcusor de Guineea sau de disparitia urangutanilor din Borneo.

Romania in actualul context

Iar noi ne-am integrat in aceasta Europa. Am crezut ca vom cina la Versailles sau la Potsdam cu urmasii lui Louis Quatorze sau Friedrich der Große si am nimerit pe usa din spate la parada gay.

Dupa douazeci si ceva de ani de la caderea comunismului, nu mai avem industrie nationala, nu mai avem paduri, nu  mai avem minerit. Ca si conditii ale acceptarii in Turnul Babel am dat pe mana altora tot ce prezenta interes pentru ei, am inchis restul si am vandut la fier vechi. Am exportat tot, pana si oamenii, populatia tarii scazand cu peste 3 milioane de oameni in doua decenii de ani. Avem insa datorii fata de cei care au fost suficient de generosi sa ne ajute sa ajungem in situatia asta.

Nu putem nici pleca de buna voie. Presupunand prin absurd ca o astfel de tendinta ar fi tolerata de un sistem care lichideaza fizic orice impotrivire la inaltarea noului Turn Babel, inventand pretexte ca sa invadeze si sa omoare milioane de oameni in tari ca Afghanistan, Irak, Libia, Siria, deci presupunand ca Romaniei ca si tara de periferie  iar fi acceptata o iesire partiala din sistem, la ora actuala noi nu am mai fi in stare sa ne descurcam de unii singuri, cel putin nu pe termen scurt. O iesire masiva de capital, inchideri ale firmelor straine care angajeaza la ora actuala ceea ce a mai ramas din forta de munca a tarii ar fi extrem de dureroasa. Sunt mai degraba sceptic ca Romania, cu situatia ei economica si la dimensiunea sa s-ar putea salva individual din contextul descris mai sus.

Ca sa ne salvam pe noi insine trebuie sa ne salvam impreuna cu celelalte tari din Europa Centrala si cea de Rasarit, intr-un sistem capabil politic si economic sa faca fata proiectului Babel – Noua Ordine Mondiala. Iar pentru aceasta e nevoie de o schimbare de paradigma in Centrul Europei, la Berlin si poate la Paris si recrearea unei lumi multipolare.

In mijlocului unei mari agitate nu-ti parasesti nava care ia apa cautandu-ti salvarea intro barcuta de salvare decat in ultimul moment, cand esti sigur ca nu se mai poate face nimic. Ca sa ne salvam nu trebuie sa parasim Europa ci trebuie sa incercam sa o regandim si sa o salvam.

De Bogdan Radu Herzog – FrontPress.ro

4 comments

  1. E cel mai documentat text despre INTEGRAREA IN TURNUL BABEL .
    Tineti-o tot asa!

  2. Foarte bune informatii am citit pe aceasta pagina. Va veau
    mult spor in ceea ce faceti.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*