Itinerariile lui Charlie. Partea 1 – Siria si Libia via Paris          

In cursul zilei de ieri peste trei milioane de francezi au marsaluit pe strazile Parisului in semn de solidaritate cu victimele din redactia “Charlie Hebdo”. Alaturi de francezii de toate natiile si confesiunile, la mars au participat si politicieni proeminenti Hollande, Sarkozy, Netanyahu, Poroshenko chiar si recentul nostru ales, dl. Klaus Johannis.

Atacul armat, ca si modul in care a fost reflectat imediat in mass-media si modul in care este folosit de catre politicieni imi provoaca un amestec ciudat de sentimente si ganduri.

  1. Je suis Charlie

In primul rand, desigur, compasiunea pentru oamenii ucisi si familiile lor. Nimeni, indiferent de opiniile sale si de modul in care le exprima nu merita sa fie pedepit, cu atat mai mult lichidat in stil barbar. Liberatea de expresie ar trebui cu adevarat sa fie un deziderat al epocii noastre. Include liberatea de expresie si libertatea de a jigni, de a manji cu puroi, de a arunca cu dejectii in fata semenilor tai, asa cum o faceau cei de la Charlie Hebdo? Se pare ca da, cel putin asa ne spun milioanele de oameni care au marsaluit, asa ne spun cei cateva zeci de lideri ai planetei, cu totii “Sunt Charlie”.

Eu unul insa nu, nu sunt Charlie, pentru ca nu pot sa ma identific cu oameni care jignesc la modul cel mai abject credintele religioase ale altora si fac acest lucru pentru bani. Instigarea la ura si dispret fata de anumite etnii sau religii, facute chiar si sub masca unui asa zis umor….. “not my cup of tea” cum zice englezul.

Sfanta Treime, pruncul Isus, Profetul Mahomed, sarbii din Pristina, victimele atentatelor din metroul moscovit, toti si-au primit portia de atentie din partea lui Charlie. Si nu e vorba de compasiune…

ch3

 

ch1

Liberatea de expresie. As zice biensur, daca nu as fi auzit de un caricaturist dat afara tocmai de la Charlie Hebdo, pentru ca a indraznit sa se ia de cine nu trebuie, adica de fiul lui Sarkozy si conversia lui religioasa, la iudaism, cu prilejul unei casatorii foarte rentabile din punct de vedere financiar. Caricaturistului i s-a ordonat sa-si ceara scuze, iar cand a refuzat a fost dat afara, scurt.

Tot in Franta, mama libertatii si matusa drepturilor omului i se interzice lui Dieudonne M’Bala M’Bala sa-si organizeze spectacolele de comedie, desi biletele la acestea se vand ca painea calda. Dar Dieudonne este incorect din punct de vedere politic….

quenelle

Si totusi cine era Charile, inainte de a fi noi toti? Nu cumva o fituica pe cale de disparitie, sustinuta de tabloidul Liberation? Iar pe acesta cine il sustine?

  1. Compasiune

Valul de compasiune pentru victimele atentatelor din Franta umple mass media europeana. Foarte frumos, intr-adevar. M-as fi bucurat insa ca de aceeasi compasiune sa se fi bucurat si cele 40 de oameni arsi de vii la Odessa, de catre extremisti

odessa3

Sau cele cateva mii de oameni omorati in Donbass (poza de ieri 11 Ian 2015)

donbass

Sau cei peste 200 de copii omorati anul trecut in Gaza

gaza2014

Sau cele 200.000 de oameni omorati de la inceputul razboiului civil in Siria….

Sau cei peste un milion de irakieni victime ale razboiului declansat de americani contra tarii lor si ulterior ale violentelor sectare declansate. Dar pentru ei nu exista mila, viata lor merita sa fie sacrificata pentru a se scapa de personaje indezirabile, gen Saddam Hussein. Dupa cum ne-a spus-o chiar cu gura ei dna Madeline Allbright, fost mistru de externe (secretar de stat)

Lesley Stahl on U.S. sanctions against Iraq: We have heard that a half million children have died. I mean, that’s more children than died in Hiroshima. And, you know, is the price worth it?

 Secretary of State Madeleine Albright: I think this is a very hard choice, but the price–we think the price is worth it.

https://www.youtube.com/watch?v=RM0uvgHKZe8

Si cand un astfel de dublu-standard exista, ne mai miram ca exista reactii violente?

 

  1. Victime si calai marsaluiesc impreuna

E ciudat sa vezi marsaluind impreuna lideri politici care au girat si finantat grupari islamiste de tip ISIS in Siria si Libia si care acum plang cu lacrimi de crocodil cand islamistii ii lovesc in mijlocul Parisului.

E ciudat sa vezi militand impotriva islamului aceiasi politicieni care decenii la rand au incurajat imigrarea in masa a milioane de oameni din Maghreb si din Orientul Mijlociu in mijlocul Europei, facandu-si un program politic din amestecarea popoarelor si disparitia statelor nationale. Nu e vorba despre naivitate, asa cum am vazut unele comentarii scrise de apropiati pe facebook.

Nu din naivitate si buna-credinta au fost aduse zeci de milioane de non-europeni in principalele state din Europa Occidentala, nu din naivitate, nici din compasiune pentru starea lor economica din tarile de origine (care sunt bombardate si trimise in epoca de piatra), nici ca o mostenire post-coloniala sau pentru a furniza forta de munca ieftina. Avem de a face cu un program politic asumat constient de “elitele politice” din Europa Occidentala la cererea fortelor care ii promoveaza. Nu iti asumi respectivul program, nu ai ce cauta in lumea buna a politicii europene, esti marginalizat si terminat mediatic.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*