Expresul de Suleymania            


Motto: „You can’t worship Shiva, the ultimate distroyer, but you are welcomed to join his gang.”

Ironia sorții a făcut ca la descălecarea mea în Germania să fiu întâmpinat cu următoarea istorie, depănată la micul dejun:

Buna mea prietena din copilărie mi-a povestit cum, colega ei de lucru, de origine kurda-irakiană, a reușit să-și aducă rudele, sora și cei trei copii ai ei, in Germania. Prietena mea și intreaga familie erau extrem de încântați și urmărisera cu sufletul la gură, zbuciumul colegei ale cărei rude o luaseră, cu riscul vieții, pe calea pibegiei. În primul rând trebuie menționat că nu e vorba de azilanți poltici, kurda din Suleymania fugind de .. soț.

S-au plătit 5000 Euro de persoană, deci 20.000 în total, unor traficanți din Istanbul, care i-au îmbarcat pe cei patru cu destinația Italia. În Italia au ajuns și au fost amprentați la Genova. Întrucat destinația finală era Germania, sora a sunat un taximetrist, kurd din Elveția, care în schimbul a altor 5000 de Euro i-a adus pe migranți în orașul german pe care il vizitam eu. Aici după câteva zile de odihnă, cu consilierea unui binevoitor neamț, membru într-un ONG, au fost învățați ce să spună și ce să nu spună autorităților germane, după care s-au anunțat la poliție. Ulterior, nou-veniții au fost duși la un centru de refugiați din Nurnberg iar băiatul cel mare (23 de ani) la Passau. Acum, cu ajutorul avocaților germani, se pregătește stabilirea definitivă în Germania. Cea mai mare problemă o reprezintă amprentele din Italia, însă și acestea se pare că pot fi pierdute, cu avocați și alți bani.

Paranteză explicativă  – de ce este amprentarea din Italia cea mai mare problemă? Pentru că, potrivit legislației (dacă ar fi respectată) Germania nu ar avea voie să accepte refugiați care ajung în țară pe cale terestră, întrucât este înconjurată doar de țări considerate sigure, democratice etc. Legislația germană interzice acordarea statutului de refugiat unei persoane care vine dintr-o țară considerată sigură. Ergo, Merkel când a acceptat milioane de migranto-refugiați, a facut-o încălcând flagrant legislația propriei țări. Din punct de vedere legal, singurele îndrituite să ceară statut de refugiat sunt persoanele venite cu vaporul sau cu avionul, restul trebuind în mod obligatoriu să fie returnați țării vecine, libere și democrate, din care au intrat în Germania. Închid paranteza.

Am mai aflat că doamna care își adusese sora și nepoții în Germania aterizase ea însăși, acum vreo 15 ani, cu pașaport fals și doi copii, după care ceruse azil. Trebuie să fiu corect și să menționez că de atunci lucrează pe brânci, câte două slujbe și că se comportă ireproșabil, de unde și simpatia prietenilor mei, pentru ea.

Ne-am ridicat de la masă, iar băiatul prietenei mele, a plecat la biserica lutherană, unde generația mai mare, îi instruia pe noii Konfirmanți. Cu această ocazie am aflat, că preotul, tocmai se căsătorise … cu un bărbat. Și primise binecuvântarea în biserică, lucru care, mamei prietenei mele, fiică de profesor universitar de teologie, nu i se părea tocmai în regulă.

M-am ridicat de la masă ușor bulversat în Weltanschaung-ul meu, gandindu-mă dacă poveștile pe care tocmai le ascultasem nu fac parte din planul divin de a mă bate cu parul.

Am ieșit în oraș. Am văzut și nemți, pe biciclete. În centrul orașului, dintre kebabării, reiseburos Istanbul și birturi de turci, arabi sau africani, fiecare cu căprăria sa, penetrează suav și manelele românești. Sunt cel puțin două manelării, în centru. Le-am văzut cu urechile mele. Nemții, în trecere sunt însă relaxați, mulțumiți de viață.

În turnul orașului, atârnă spre comparare, poze cu cladirile bombardate în 1944 (de cine?) și modul în care arată acum. Mai jos, un text ne lămurește “populația orașului a întâmpinat cu entuziasm, armata americană eliberatoare, în Aprilie 1945…”. Nu glumesc.

Seara, recapitulând cele văzute și ascultate, a trebuit să le dau dreptate celor care afirma că, să fii conservator în Vest, e cea mai mare prostie. Nu mai e nimic de conservat, poate doar monumentele, care peste timp să arate, asemeni piramidelor, geniul unor generații demult apuse.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*