Perdelele de fum din Siria – partea I

Introducere

Am lăsat să treacă o pauză de la ultimele articole scrise pe blog, în primul rând datorită concentrării asupra unor probleme legate de justiția timișoreană, aspect asupra căruia s-ar putea să revin.

Un al doilea motiv a fost nevoia de a lăsa să treacă puțin timp pentru a cerne noianul de știri false și analize alarmiste prevestitoare ale marelui război. Pe cât îmi stă în putere, am încercat de-a lungul anilor să pun la dispoziția cititorilor analize cât mai obiective, bazate pe informațiile primite și filtrate rațional de mine, la care se adaugă, opiniile unor analiști pe care i-am studiat de-a lungul timpului și ale căror opinii am ajuns să le respect.

Spre deosebire de alte ocazii însă, la ora actuală, opiniile analiștilor pe care îi urmăresc și respect, tind să se bată cap în cap, mulți par să supraliciteze creându-mi impresia unui veritabil război informațional. Neavând încredere în analizele lecturate în ultimele săptămâni, întrucât contrazic câteva axiome geopolitice, am simțit nevoia de a face un pas înapoi, pentru a căpăta o imagine de ansamblu.

Să  facem așadar o scurtă recapitulare, urmând ca într-un viitor articol să tragem împreună concluziile.

Tabloul general – Primăvara 2018

În ciuda lipsei de înțelegere și de preocupare a societății românești pentru ceea ce se întâmplă pe plan internațional, evenimentele capătă o dinamică din ce în mai interesantă, iar evoluțiile sunt din ce în ce mai greu de urmărit și de prognozat.

Agenda ultimelor săptămâni a fost dominată de acutizarea relațiilor dintre Rusia și occident și de atacurile alianței F.U.K.U.S asupra Siriei. Evident evenimentele care au servit drept pretext, presupusa otrăvire a lui Skripal și presupusul atac cu arme chimice al armatei siriene asupra teroriștilor/rebeli nu stau în picioare.

Nu mă obosesc să combat cu argumente veridicitatea celor două povești vehiculate, întrucât le consider sub nivelul acestui blog. Rămâne însă de interes examinarea unor aspecte complementare:

  • De ce s-a recurs la aceste provocări de tip false-flag, ce se urmărește de fapt?
  • De ce provocările au fost de o atât de slabă calitate (lipsite de cea mai mică urmă de veridictate)?
  • Modul în care au fost anticipate de către analiști atacurile FUKUS asupra Siriei și mai ales reacțiile Rusiei la acestea?
  • Reacția rusă pe teren, în discursurile oficialilor și în comentariile analiștilor?
  • La ce ne putem aștepta în viitor?

Pentru a putea răspunde însă la aceste întrebări este nevoie însă de o înțelegere de ansamblu a tabloului relațiilor internaționale la ora actuală. Să purcedem deci, relativ schematic: la ora actuală lupta se dă între două paradigme: lumea unipolară și lumea multipolară.

Ce își dorește occidentul și politicile puse în aplicare în acest scop

 Lumea unipolară – un singur centru de decizie la nivel mondial, o singură politică militară și economică, nu poate fi instaurată însă atât timp cât Rusia, refuză să se subordoneze acelorași centre de putere care dictează în occident. Dacă Rusia ar fi fost o țară de dimensiuni mici sau medii, lucrurile ar fi fost rezolvate simplu, după modul în care s-a acționat în Irak sau Libia, iar Putin ar fi avut demult soarta lui Qadaffi și Saddam… Însă Rusia nu poate fi înfrântă militar. O agresiune directă militară împotriva Rusiei, ar aduce cu sine un război nuclear. Este incert pentru mine, dacă elitele financiar-bancare care conduc lumea occidentală sunt dispuse să riște o asemenea strategie, însă răspunsul logic ar fi că nu.

Deși Rusia nu poate fi înfrântă printr-un atac militar direct al NATO, prăbușirea ei poate fi provocată de generarea unor revolte interne prin:

  1. angrenarea directa intr-un conflict militar, cu numeroase vicitme rusesti (asa cum s-a intamplat in primul razboi mondial – prin angrenarea eronata a Rusiei pentru a salva Serbia în 1914-1918 sau, mai recent, in Afganistan)
  2. deteriorarea situatiei economice (prin scaderea pretului petrolului in anii 80, presiunile economice actuale)

Dacă înțelegem cele două axiome de mai sus vom avea cheia provocărilor la adresa Rusiei, în Georgia, în Ucraina, Cecenia etc. Implicarea directă Rusiei într-un conflict major, ar reprezenta un succes major al politicii externe occidentale, întrucât ar fi un potențial catalizator al unor viitoare revolte interne. De aceea o axioma a politicii externe rusesti trebuie sa fie evitarea, pe cât posibil a angrenarii in conflicte externe.

De asemenea, vom înțelege de ce provocări atât de ridicole ca și cazul Skripal sunt folosite pentru a solicita noi sancțiuni economice, care să paralizeze în cele din urmă economia rusă și să ducă la … capitularea Rusiei în fața occidentului.

Problemele pe care aceasta strategie pacifistă le ridică nu sunt însă de neglijat și aș enumera în principal:

  • No red line, adversarii cred ca pot face orice, ceea ce poate creste riscul unui conflict militar
  • În lipsa reacției militare, zona de conflict se mută tot mai aproape de inima Rusiei, trupele NATO fiind staționate la cca 150 km de Sankt Petersburg iar conflictul din Donbass, unde trupele ucrainiene sunt coordonate de instructori NATO este la doar câteva sute de km de Moscova. (Imaginați-va delirul presei internaționale, dacă trupe rusești sau chinezești s-ar afla la 200 km de New York sau Washington).

Strategii de contracarare a occidentului

Care ar trebui sa fie reacția rusă la aceste strategii de provocare permanentă, atragere în conflicte locale și confecționarea continua de pretexte pentru noi și noi sancțiuni economice?

Strategia de urmat include dar nu se limitează la următoarele:

  • Stabilirea de red linescasus beli (ex. atacarea teritoriului rus, ex crimeea, atacarea fortelor armate oficiale ale Rusiei din exterior)
  • Plausible deniability

Ce se intamplă însă când sunt atacati aliatii Rusiei, ex Siria, Iran? Trebuie sa se implice Rusia direct? Răspunsul rus de până acum, just după părerea mea, a fost NU. Pentru ca se creaza tocmai premisele prabusirii interne, dorite de occident! Pot ramane aceste atacuri fara raspuns, fara ca Rusia sa-si piarda din prestigiul international si expunand lumea intreaga la riscul ca urmatorul eveniment sa fie si mai provocator? Raspunsul e tot NU. Ce pot face rusii avand in vedere cele de mai sus?

  1. Neimplicarea directa in conflicte externe dar semnalarea unei riposte clare si devastatoare in cazul in care Rusia e atacata direct
  2. Înarmarea accelerata a aliatilor cu armament si tehnologie viitoare pentru a descuraja noi atacuri asupra acestora
  3. Fragmentarea aliantelor militare inamice
  4. Asigurarea autonomiei fata de sistemul economic dolarizat și încurajarea aliaților în această direcție
  5. Convertirea rezervelor in alte valute si in metale rare
  6. Fragmentarea consensului politic anti-rusesc occidental prin încurajarea si sustinerea vocilor rationale din occident, la ele acasa

Imagine vs realitate      

În partea a doua a articolului vom compara strategia susținută de mine, cu

  1. ceea ce se întâmplă de fapt pe teren și
  2. cu ceea ce spun analiștii că se întâmplă

urmând să tragem concluziile.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*