Preselecția candidaților

frans-5

“Alegerile prezidențiale americane sunt importante nu pentru că președintele Americii este cel mai puternic om din lume, ci pentru că ar putea să fie”

Cum ajung să conducă o țară oameni de calibrul unui Johannis, Dragnea sau Zgonea. Cum ajunge primar o manelistă ca Firea sau un infantil ca Robu? Am încercat să găsesc un răspuns la acestă întrebare. Pornesc de la constatarea, evidentă pentru mine, că astfel de personaje nu sunt nici pe departe cei mai capabili reprezentanți ai comunităților respective. Și atunci ce caută acolo?

Se pare că există două sisteme de management politic: unul în care factorii de decizie sunt la suprafață, vizibili și celălalt în care adevărații decidenți sunt oculți, adică invizibili, ascunși.

În sistemele tradiționale europene și în cele eurasiene, înclinate spre autoritarism, sistemul încearcă să pre-selecteze conducătorii în funcție de capacitatea acestora de a perpetua anumite valori considerate importante, fie ele – forță miltară, suveranitate etc. Viitorii conducători sunt preselectați prin lupta politică, în cazul mișcărilor revoluționare (vezi Mao & Co) și ulterior după maturizarea puterii, prin trierea de către aparatul birocratic al partidului și al structurilor de securitate. Sistemul evident are viciile sale numeroase, însă ideea este că la vârful piramidei se încearcă aducerea celor mai capabile persoane loiale sistemului.

În sistemele atlantiste, de perifiria cărora aparținem și noi, problema managementului politic se pune într-un mod diferit. După lichidarea aristocrației europene printr-un șir de revoluții și înlocuirea sistemelor tradiționale de guvernare, adevărata putere s-a mutat în spatele ușilor închise, centrele decizionale putând fi găsite cel mai adesea în zona cercurilor financiare.

Într-un astfel de sistem, pre-selecția politică făcută de adevărații decidenți, are scop tocmai excluderea indivizilor capabili să dezvolte o agendă independentă. Se caută oameni ascultători, de preferință nu foarte inteligenți, lipsiți de loialități și de bază de mase, pe cât se poate și șantajabili. Acest lucru asigură supunerea deplină. Dacă aveți vreun dubiu, scanați clasa politică românească. Singura virtute e obediența.

obelisk

 

 

Later edit:

I dare you to prove me wrong

http://www.opiniatimisoarei.ro/candidatii-fac-lucruri-trasnite-in-campania-electorala-cele-mai-tari-imagini-cu-momente-in-care-s-au-straduit-sa-atraga-voturi-la-timisoara-si-in-judet-foto/08/06/2016


robu-trotineta

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*