Se mai poate face ceva cu Bucurestiul?

Crescut de copil în străinătate, nu aveam de unde ști că aici suntem la porțile Răsăritului, unde scara valorilor morale e cu totul răsturnată, unde nu se ia în serios nimic.Mateiu Caragiale – Craii de Curtea Veche

Cu adevărat una din marile probleme ale României este lipsa de seriozitate – același fenomen, în orice domeniu, de la siguranța circulației pe stradă, la sistemul de învățământ și la politică. E suficient să compari centura Bucureștiului cu M0 de la Budapesta sau servilismul și lipsa de cultură a politicienilor români dispuși la orice pentru a-și primi firmanul care-i lase să fure, cu atitudinea și discursurile lui Orban și Vona, ca să ai imaginea completă a sistemului de gândire și a oamenilor care decid în țara asta.

Spre regretul meu, la ora actuală Timișoara nu mai constituie un reper  politic,  cultural sau administrativ. Parcă Robu, (nume predestinat ?) ne-a fost dat de justitiția divină ca răspuns la făloșenia noastră legendară, lipsită din ce în ce mai mult de substanță.

Și totuși, dacă trebuie făcut ceva nou, ajutor nici măcar pe plan ideatic nu poate veni de la cei care n-au alte idei decât sinecurile și servilismul. Așa cum Poli renaște acum, ca echipă a unei mici comunități de suporteri la fel ar trebui să se întâmple în toate celelalte domenii, să o luăm de la zero inclusiv în politică.

Iar dacă va trebui să facem o școală de gândire nouă, pentru idei noi, ea ar trebui să fie Școala de la Timișoara.


220px-Sanzio_01_Plato_Aristotle

PS

Continuarea citatului din Mateiu Caragiale este următoarea:

„Cu o încăpățânare ce nu pledează în favoarea inteligenței mele, dar pe care nu o regret, căci, dacă ar fi să reîncep, aș face la fel, nu am consimțit să mă asimilez, să mă adaptez, deși învățasem că „Si Romae vivis, romano vivite more” Am fost firește deci privit ca un străin, mi-am făcut dușmană toată lumea.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*