Sunt românii de acum vinovati de robia tiganilor? Scurta analiza a mecanismului vinovatiilor colective

 

tigani-1

Preambul

Într-o conversație de dată recentă, unul dintre amicii mei afirma o chestiune pe care nu am crezut să o aud vreodată ieșind din gura unui român, anume că “noi [românii] am fi vinovați de starea actuală a țiganilor”, afirmația fiind susținută de argumentul că țiganii au fost robi în țările române.

Nu voi zăbovi prea mult asupra acestei afirmații pe care nu mă ostenesc să o combat decât menționând că dezrobirea țiganilor a avut loc în 1786 în Transilvania și repsectiv în 1856-57 în Moldova si Țara Românească, deci înainte de Unirea Principatelor, înainte ca Romania să existe ca și stat și înaintea dobândirii suveranității și independenței.

În discutia respectivă, am ținut să punctez doar două aspecte:

  1. Că asumarea a unui atare tip de vinovație este de dată recentă pentru România – acum 25 de ani oricine ar fi auzit o frază de tipul respectiv s-ar fi uitat stupefiat la interolocuitor
  2. Că, in baza experienței altor nații, acceptarea unui astfel de vinovății colective se face pentru totdeauna – adică, dacă acceptăm că la aproape 200 de ani de la dezrobirea țiganilor, noi, cei care traim acum în Romania, suntem vinovați pentru ceea ce s-a întâmplat cu două secole înainte, la fel de vinovați vor și copii-copiilor nostri, în vecii vecilor. Toate apele pământului, toate despăgubirile morale și materiale nu vor fi suficiente, intodeauna va fi nevoie de mai mult, la infinit.

Consider ca problema merită analizată în primul rand ca un exemplu tipic de demoralizare a unei populatii europene prin asumare unei vinovății din trectul istoric și în al doilea rand, din punct de vedere al intervalului de timp necesar pentru modificarea radicală a percepției publicului asupra unor fenomene istorice sau sociale (20-25 de ani).

Să analizăm și să întelegem deci mecanismul psihologic exercitat asupra populației Românei:

Partea I – Demoralizarea

Am remarcat mai multe categorii de metode cu efect demoralizant, folosite în mod diferit în funcție de populația target. Astfel:

În cazul statelor dezvoltate din punct de vedere economic metoda demoralizantă aplicată este asumarea unei vinovatii pentru anumite evenimente istorice (războaie, masacre, colonialism, oprimarea altor entii sau clase sociale). În acest caz discursul demoralizator se poate sintetiza în fraze de tipul “cultura voastră a condus la război și oprimare iar bunastarea provine din exploatarea altora.”

În cazul statelor mai putin dezvoltate economic discursul demoralizant se axează pe teme economico-sociale sintetizat în fraze de tipul ”cultura voastră este una periferică, sunteți săraci pentru că sunteți incapabili să vă conduceți/ să vă gestionați resursele etc” .

În cazului special al țărilor din Europa Centrală și de Est mesajul demoralizant are o factură mixtă și presupune atât asumarea unor vinovății istorice (comunismul, unele excese naționaliste ale perioade interbelice) cât și asumarea unor nereușite economice.

 

O tehnică de demoralizare – Asumarea unor vinovatii istorice

Asumarea unor vinovății istorice și implicit ale consecințelor prezente ale acestor vinovatii are un pronunțat efect demoralizant auspra populațiilor în cauză. O astfel de strategie odată acceptată de populatia țintă este de natură să îndepărteze individul de asumarea oricărei identități colective.

În functie de zona analizata observam următoarele modele de vinovăție colectivă:

Regula generală aplicată populației de origine europeană: asumarea generală a vinovăției pentru colonialism și exploatarea popoatelor neeuropene

Deși imperialismul sec XIX- XX constituie o realitate istorică incontestabilă, tendințele imperialiste nu au fost un apanaj al europenilor sau ale epocii moderne, multe din marile imperii ale antichității și ale evului mediu fiind generate de către civilizatii non-europene: ex huni, arabi, mongoli, turci, amerindieni etc toate fiind insoțite de războaie, genocid, scalvie și de exploatare economică.

 

Particularități naționale:

SUA – deși Statele Unite ca o zonă centrală a sistemului occidental a avut nevoie de înlocuirea izolaționismului tradițional cu un tip de vocație mesianică care sa justifice propriei populații o politică de intervenționism activ pentru promovarea pe plan global a unor valori universale invocate – democrația, drepturile omului etc, fenomenul a evoluat în paralel cu promovarea către populația majoritară a unui sentiment de vinovăție pentru sclavia populației de origine africană și pentru starea economică prezentă a acesteia.

Germania, Austria, Japonia, Italia – asumarea declanșării celui de-Al Doilea Război Mondial și al ororilor acestuia. În cazul țărilor europene se interzice prin legislație dezbaterea cauzelor declanșării războiului mondial precum și revizuirea unor aspecte istorice, anumite aspecte fiind pedepsite inclusiv din punct de vedere penal.

Marea Britanie – asumarea unei vinovății colective pentru existența Imperiului Britanic și a exploatării populațiilor ne-europene cu o consecință directă în acceptarea emigranților proveniți din fostele colonii (India, Pakistan, Nigeria, Jamaica etc)

Franta – idem cu Anglia, zona de proveniență a emigrantilor fiind însă una diferită, cu accent pe Maghreb

 Europa Centrala si de Rasarit – demoralizarea populației din Europa de Est este realizată printr-un complex de factori, în mod special economici dar și prin asumarea unor vinovății istorice (comunism, excese naționaliste ale perioadei interbelice, pauperizarea minorității rome etc)

 

Efecte ale demoralizării

O societate demoralizată, care își reneagă istoria și tradițiile și își refuză chiar conceptul de identitate colectivă se refuză practic pe ea însăși și în final, asemeni unui bolnav care nu poate dezvolta anticorpi este sortită dispariției.

În cazul specific al României o societate demoralizată va accepta distrugerea patrimoniului genetic, atât prin imigrație cât și emigrație, va asista pasivă la distrugerea patrimoniului cultural (avem o cultura de mâna a doua) va asista pasiv la distrugerea patrimoniului economic prin preluarea activelor economice de catre terți (oricum nu am creat nimic de valoare) și își va ceda suveranitatea natională prin acceptarea altor centre de decizie (noi oricum nu știm să ne conducem).

 

(va urma)

……………

6cai

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*