Tehnica hipnotizatorului

Motto:  Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri!Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul” Facerea 3:4-5

I.

Spre surprinderea mea, unul dintre cele mai apreciate articole scrise de mine a fost “Vocea hipnotizatorului”. Teza acestuia este că imunitatea la propagandă nu are o legătură directă cu inteligența individului sau accesul la informație al acestuia, ci ține de “altceva”. Am asemănat prin urmare mass media cu un hipnotizator, iar procesul de inducere a unui anumit tip de percepție asupra realității cu un proces de inducere al unei transe hipnotice. Din transa hipnotică se poate reveni în stare de veghe, parcurgând în sens invers procesul de inducție. Folosind vocea hipnotizatorului, argumentam eu, adică al mass-media occidentale, aflată temporar în degringoladă și în război fratricid, se poate expune publicul unor informații față de care altiminteri ar opune o reticență absolută.

Întreg articolul a fost inspirat, din constatările mele cu privire la naivitatea cu care oameni de o inteligență incontestabilă sunt capabili să îngurgiteze și să apere cu înverșunare, tezele și politicile cele mai nocive pentru societățile în care trăiesc și în final pentru ei și familiile lor. Întrucât inteligența unor astfel de indivizi nu o pot pune la îndoială, aceștia fiindu-mi nu de puține ori superiori din punct de vedere intelectual, explicația trebuia să fie acel “altceva”, sugestibilitatea hipnotică fiind o comparație interesantă.

Așa cum spuneam, am fost surpins de faptul că articolul cu pricina a captat interesul unor personalități academice,  sugerându-mi-se însă că, “hipnotizatorul” pe care eu îl asimilam mass-media ar fi de fapt “altceva”, aparatul de propagandă fiind doar un mijloc, un intermediar și atât, “vocea hipnotizatorului” nu hipnotizatorul însuși. De acord. Mai mult, completez: când vorbesc de “vocea hipnotizatorului” nu identific doar vectorii de transmisie ai unei paradigme policie ci un întreg mecanism capabil să creeze o nouă percepție asupra lumii. Includ prin urmare TV, presă scrisă, Hollywood, industria muzicii, fabrica de vise, acel celebru “dream factory” capabil să ne inducă artifical ce să ne dorim de la viață, percepția asupra binelui și a răului etc.

II.

Am să merg cu analogia mai departe, comparând tehnicile de inducere a unei transe hipnotice cu mecanismul propagandei.

Când spun “propagandă” în acest context, mă refer la un ansamblu de idei, la un anumit mod de percepție asupra lumii, produs în exterior și livrat subiectului care îl ia drept bun, și-l însușește, fiind incapabil să distingă între realitatea obiectivă, propriile idei și ansamblul prefabricat, preluat din exterior.

În tehnicile hipnotice, fie că vorbim de cele clasice, fie de hipnoza indusă verbal (ericksoniană), atenția subiectului este focalizată într-un singur punct. De pildă, subiectului i se spune să se concentreze asupra unei sonorități (vocea), asupra unui obiect, asupra unei mișcări (pendul etc) , asupra unor senzații tactile și să facă abstracție de orice altceva. Un mecanism similar utilizează și tehnicile yoghine de inducere a transei: repetarea unei mantre, focalizarea atenției asupra ritmicității respirației, asupra unui obiect etc.

Pornind de la o observație adevărată asupra căreia este îndreptată atenția subiectului, cum ar fi “simți greutatea mâinii”, “auzi sonoritatea vocii” etc se iese treptat din starea de veghe instituindu-se progresiv o stare de acceptanță pentru livrarea unor stări transmise din exterior, subiectul devenind incapabil să relaționeze cu exteriorul în afara hipnotizatorului intermediar. Pentru a înțelege capacitatea de alterare senzorială a unor astfel de tehnici este suficient să precizăm că, în stare de hipnoză profundă se pot efectua intervenții dentare dureroase, făra anestetzie prealabilă. Sunt cunoscute de altfel cazuri vechi, din Războiul Crimeei de exemplu, când în absența anesteticelor s-a recurs la hipnoză inclusiv pentru amputări de membre.

Similar, promovarea unor noi Weltanschaung-uri ia mai întâi forma unor observații benigne, focalizate pe o singură direcție: “există o mare discrepanță între diverse clase sociale” sau “femeile trebuie să aibă aceleași drepturi ca și bărbații” sau “liberatea cuvântului” sau “liberatea de alegere a preferințelor sexuale” etc. Nimeni nu spune însă că de la sistemul cu discrepanțe între clase sociale spre utopie, drumul va fi presărat cu cadavrele monarhilor, ale aristocraților, ale intelectualilor, ale burghezilor, ale țărănimii înstărite, și că se va ajunge la eliminarea integrală a elitelor tradiționale și a oricui ar îndrăzni să se opună schimbării. La fel, nimeni nu spune de la început că “liberatea cuvântului” seva  traduce mai târziu și în normalizarea pornografiei sau că “liberatea sexuală” presupune acceptarea pedofiliei.

Acestă agendă este trecută sub tăcere nu pentru că nu ar fi cunoscută de la început, apărând întâmplător pe parcurs sau pentru că nu ar face parte din proiect, ci pentru că transparența țelului ar consterna și înspăimânta de moarte subiecții care i s-ar impune din răsputeri. Agresiunea permanentă, focalizarea atenției spre un singur aspect negativ, coroziv, scos din context, profitând de orice împrejurare – aceasta este tehnica revoluționară, aceasta este “tehnica hipnotizatorului”. Lipsa de onestitate, minciuna îi este o caracteristică permanentă iar mascarea gustului real al otrăvii administrate, în carcasa unei dulci bomboane, de obicei cu tentă general umanistă (binele umanității, corectitudinea politică) este semnalmentul după care poate fi recunoscută.

III

În încheierea acestui al doilea articol din serie aș mai dori să spun că studierea tehnicilor hipnotice și a capacității acestora de influența publicul a constituit o preocupare constantă atât pentru mediul de business, cât și pentru zona de intelligence. Vom reveni asupra acestui aspect.

Ca fapt divers notăm de exemplu că, agnosticii NKVDiști, imediat după constituirea agenturii, au înființat un departament special sub conducerea lui Gleb Bokii, un apropiat al lui Lenin și prototipul “Maestrului” din romanul lui Bulgakov “Maestrul și Margareta”. Sub conducerea lui Bokii dar și sub supravegherea unor psihiatrii din mediul academic, au fost studiați vrăjitori și șamani siberieni sau din Asia Centrală. Se spune că Bokii însuși, înainte de a face carieră ca revoluționar a fost acuzat de nu mai puțin de 12 ori de excrocherie apărând în fața tribunalului, dar a scăpat de fiecare dată, fie evadând, fie prin achitare miraculoasă, fie prin achitarea unor cauțiuni de către varii personaje între care Gurdjieff sau vindecători tibetani. La izbucnirea celui de-al doilea război mondial Abwehrul german, sub conducerea lui Canaris (spion britanic de altfel, după cum am mai scris pe blog) oferea recompense de peste jumătate de milion de dolari (în bani de astăzi) oricui putea da informații despre activitatea departamentului lui Bokii.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*