Vocea hipnotizatorului

“Vocea mea te va însoți” Milton Erickson

Nota Bene: Acest articol nu este un eseu ci o tehnică de deprogramare

 

Cu câțiva ani în urmă am avut ocazia să port o discuție cu unul dintre cei mai reputați psihiatrii pe care i-a dat Vestul României în ultimii cincizeci de ani. Deși conversația cu regretatul doctor Florin Gâldău putea atinge orice subiect, interlocutorul, de o cultură rar întâlnită, fiind licențiat în medicină, psihologie și filosofie, am profitat de ocazie și am adus în discuție experimentele sale cu privire la hipnoză. Citisem la rândul meu câteva lucrări clasice în domeniu și chiar participasem la la câteva cursuri de hipnoză ericksoniană la București, dar, spre dezamăgirea mea, rămăsesem oarecum nelămurit de eficiența și potențialul real al procedurii.

Îmi amintesc de o anecdotă povestită de doctor, petrecută la Spitalul de Boli Nervoase din Jebel: în cadrul unei intervenții dentare asupra unui pacient trebuia oprită salivarea și dintr-un anume motiv, medicii au hotărât ca procedură să se efectueze sub hipnoză. Psihiatrul i-a indus pacientului o transă hipnotică și ulterior i-a interzis acestuia să saliveze. Au urmat, succesiv intervenția dentară, finalizată fără probleme, ieșirea din transă, și despărțirea de pacient. După câteva zile, doctorul Gâldău este chemat însă de urgență la spital – pacientul avea o simptomatologie atipică. Deși nu prezenta alte leziuni, din motive necunoscute, i se umflase falca enorm. În acest moment, psihiatrul realizează că, înainte de a-l scoate din transa hipnotică, uitase să-i spună pacientului că va putea din nou să saliveze. Pacientul este reintrodus în transă, de același hipnotizator, primește de la acesta comanda că poate din nou să saliveze și indată, începe să expectoreze, litri întregi de salivă, pe care glandele le generaseră în zilele care trecuseră de la precedenta ședință de hipnoză. Fără deblocarea procesului fiziologic de către aceeași voce care indusese transa hipnotică, organismul omului fusese incapabil să funcționeze normal timp de zile întregi, în ciuda condiției clinice bune și a intervenției celorlalți medici.

Corelez această anecdotă cu propriile mele constatări și preocupări legate de relațiile internaționale. Mi-am pus mai demult întrebarea, de ce unii oameni, sunt capabili să vadă mai limpede realitatea prin noianul de minciuni propagandistice, iar alții se încăpățânează să creadă în cele mai absurde teorii chiar și atunci când sunt puși față în față cu realitatea. Am constatat chiar, că fenomenul observat nu are neapărat o legătură directă cu gradul de inteligență al subiectului. Există fără doar și poate oameni cu o inteligență mult peste medie care sunt complet naivi și se încăpățînează până la moarte să creadă cele mai absurde brașoave, în timp ce alții, cu o intuiție dezvoltată identifică rapid minciuna. Ce se întâmplă? Nu vorbim mai degrabă de o corelație între gradul de sugestibilitate hipnotică și  sugestibilitatea la propagandă?

Mi-am analizat propriul traseu intelectual și schimbările radicale care au survenit în ultimii 10 ani. Cum am ajuns de la un americanofil cu tendințe neoconservatoare (da, știu..) la modul actual de gândire? Când au apărut primele semne de întrebare, ce m-a ajutat să progresez? Am constatat că primii care m-au pus pe gânduri au fost autori si politicieni americani, i-aș enumera de exemplu pe Jim Rogers și pe Ron Paul, următorii au fost, tot americani, următorii din nou, și tot așa până am ajuns să am deschiderea necesară pentru a căuta și alte surse.

Cu siguranță nu sunt primul care observă similitudinile între propagandă și hipnotism sau efectul hipnotic al propagandei. Bolșevicii de pildă, imediat după accederea la putere au creat în cadrul OGPU un departament special, condus de Gleb Bokii, bandit notoriu, apropiat de Lenin, Dzerjinski dar și de Gurdjeff. În cadrul departamentului special, Bokii, împreună cu Vladimir Bekhterev, unul dintre cei mai celebri psihiatrii ai timpului,  a studiat între altele, fenomenele de hipnoză în masă și tehncile șamanice observate la “vrăjitorii” sami, din zona arctică și la vracii tibetani. Același personaj, se pare că a servit drept inspirație pentru  Woland, din celebrul roman Maestrul și Margareta.

Interesant mi se pare însă că, deși odată acceptată similitudinea între tehnica propagandistică și cea hipnotică, foarte puțină lume face legătura între modul de inducere al transei hipnotice și modul de ieșire din transă. Pentru a putea scoate subiecții din transă trebuie folosită aceeași voce, vocea hipnotizatorului. Nu putem lămuri lumea, trasmițând subiectului, în mod direct ,un alt mesaj, din altă sursă decât cea folosită inițial. Mesajul va fi automat ignorat sau chiar refuzat agresiv drept propagandă.

… Și de aceea este important momentul Trump. Pentru că în următoarea perioadă, în zona hipnotizatorului vor deveni vizibile, după foarte mult timp, subiecte ignorate, chiar tabu. Acest lucru trebuie comunicat, folosind vocea hipnotizatorului, publicului țintă, subiecților. Pentru că doar vocea care a indus transa va fi ascultată.

13538

One comment

  1. Ce te face sa crezi ca doar ai iesit dintr-o hipnoza si nu ai intrat sub o alta?
    Oare o fi putin mai incurcata calea spre Adevar? Eu zic c-o fi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*