Cele mai frumoase case din Heidelberg

Aseară, pe când savuram o bere pe malul Begheiului alături de prieteni, apare o pereche mai în vârstă. Din reacțiile prietenilor am dedus că erau cunoscuți iar întâlnirea programată. S-au strâns mâinile, m-am prezentat, dar procedura nu a fost reciprocă. În fine, nu ne uităm la finețuri. Cu oamenii mai în vârstă e o chestie, unii își îngăduie o familiaritate nepotrivită. Așa a fost și în cazul de față. Noii comeseni au început să vorbească puțin prea tare, puțin prea mult, chestiuni care nu interesau neapărat pe vechii comeseni care în marea lor majoritate nu îi cunoșteau. Dar asta nu e așa de important. Din conversație am dedus că perechea 70+ erau timișoreni plecați în Germania.

Printre alte banalități se ajunge la subiectul “traseului Revoluției”, un bullshit userist făcut să mai mulgă niște bani din bugetul orașului. Locuri considerate importante pentru decembrie 1989 sunt punctate oribil cu un fel de bazalt. Totul pe mulți bani, inutil și inestetic.

– Ar fi trebuit făcut ceva ca la Heidelberg, ne spune doamna de 75 de ani. La Heidelberg, în caldarâm, în fața fiecărei case locuite de evrei este pusă o cărămidă pe care e inscripționat ce s-a întâmplat cu familia respectivă, cine a reușit să plece, cine a fost dus în lagăre de concentrare…. Sunt cele mai frumoase vile din Heidelberg.

Conversația ar fi dat să continue dacă unul dintre noi, nu spun cine, nu s-ar fi putut stăpâni să întrebe:

– Dar de ce aveau evreii cele mai frumoase vile din Heidelberg?

Se lasă tăcerea pentru o scurtă perioadă de timp. Oamenii se uită cam cum s-ar uita Regina Angliei dacă ai întreba-o de unde se dă drumul la hotă. În final domnul zice:

– Păi…. nu sunt ei cel mai deștept popor?!

– Eu credeam că sunt oltenii, spun eu. Nu îmi e clar de unde mi-a venit replica.

Se râde, atmosfera se detensionează. Iar se vorbește tare și mult.

Dintr-o dată simt că nu pot trăi dacă nu văd a doua repriză din meciul Craiova- U Cluj. Mă hotărăsc să plec acasă