Rușii, creditele sociale, petrolul, ciobanii și ardelenii

Să recapitulăm unde vor să ne ducă și ce au reușit până acum. Vor să ne ducă într-o societate distopică în care libertatea omului este total suprimată. O societate în care pentru a merge la magazin ai nevoie de bani digitali care expiră periodic, un credit social satisfăcător, credite de carbon și alte asemenea găselnițe. Vei dori să călătorești? Ți se va spune că ți-ai consumat deja rața de CO2 dar dacă ai fost cuminte, vei putea achiziționa contra cost credite de carbon de la Popescu care nu are bani de călătorii. Dacă nu ai fost cuminte, în sensul că îți cam pute încălzirea globală, sau te-a mâncat în cur și ai comentat de vaccin și fâșia Gaza, o să vezi că scorring-ul social ți-a scăzut sub zero.

• Ce doriți să cumpărați, cârnați de Pleșcoa? Ne pare rău dar luna aceasta aveți dezlegare la pulpițe de greier, și acelea dezosate. 

Totul va fi guvernat de inteligența artificială așa încât nici măcar nu vei avea cu cine să te cerți. Pentru așa ceva se construiesc marile centre de AI, pentru controlul total. 

Pentru ca această societate să poate opera la parametrii doriți, prizonierii, adică noi, puțulimea, trebuie să nu aibă nicio ieșire. O țară care nu implementează lagărul digital reprezintă o ieșire, un EXIT. Oamenii care n-au chef să-și bage vaccinul în venă, ar putea fugi acolo. Tot un exit, dar de alt tip, îl reprezintă și banii cash și ciobanii. Adică, atât timp cât ai cash te-ai putea duce la un producător local ca să-ți cumperi păpică. Așadar, deși aparent paradoxal, lupta împotriva rușilor e aceeași cu lupta împotriva ciobanilor iar campania de vaccinare are aceleași coordonate cu lupta împotriva „schimbărilor climatice”.

Nu mă aștept să vă fi spus ceva nou dar am simțit nevoia să recapitulez un pic, mai ales în contextul ciobanofobiei de care dau dovadă cei mai puțin dotați intelectual dintre semenii noștri, adică userimea.

Unde suntem? Pentru ca gulagul digital descris să acopere întreg globul trebuia cucerită Mama Rusia. „Cucerit” nu înseamnă că tancurile ucrainene ar intra în Moscova, ci mai degrabă înlocuirea lui Putin cu o marionetă de tip Gorbaciov sau Hodorkovski. În ciuda unui război de patru ani în care NATO a pompat toți banii și tot armamentul avut la dispoziție nu s-au înregistrat progresele dorite. Mai mult, pe front inițiativa e clar de partea rușilor. În birourile cămătarilor din Londra și New York există însă convingerea că dacă în conflictul ruso-ucrainean ar fi aruncată și mai multă puțulime consumatoare de CO2, până la urmă Rusia ar capota.  Cum însă Putin, în ciuda tuturor provocărilor reușește să își țină nervii în frâu și nu atacă țările NATO, se lucrează la organizarea unor provocări, așa numitele „false flags”. Poate sunt eu prea optimist însă mie lupta actuală mi se pare că se dă în sânul serviciilor secrete occidentale, între aripa radicală care organizează astfel de înscenări și segmentele mai realiste care încearcă să le blocheze în fașă.

Cam la atât se limitează însă optimismul meu. Nu împărtășesc viziunea celor care constatând blocarea agendei globaliste în Ucraina sau în Orientul Mijlociu cred că lucrurile se vor potoli. La fel și în ceea ce privește criza care se întrevede în zona datoriilor guvernamentale și care amenință să prăbușească întreg sistemul financiar internațional. Din punctul meu de vedere, cu cât sistemul imaginat de globaliști se apropie de colaps, cu atât crește riscul unui conflict global. În caz de război ar putea foarte simplu să interzică libertatea de expresie, protestele, ar putea raționaliza benzina sau alimentele.

Într-o recentă declarație Vladimir Putin dădea de înțeles că retorica războinică a occidentului este folosită pentru a acoperi criza economică și politică din Europa Occidentală. Cu alte cuvinte crede că Occidentul merge la cacealma. E foarte posibil. Un alt argument liniștitor ar fi lipsa capacității industriale pe care o presupune un război mondial. Confruntați însă cu prăbușirea șandramalei, cred că există un risc enorm ca bancherii să se decidă să meargă „all in”.