Așa cum s-a auzit până și în presa din România, în cursul lunii iunie președintele Donald Trump a fost inițial arestat și apoi eliberat după ce a fost pus sub acuzare în scandalul unor documente clasificate. În mare la urechile publicului a ajuns informația că Trump ar fi păstrat niște documente secrete pe care nu le-ar fi returnat spre arhivare autorităților statului. În presa americană, preluată parțial și de cea de la noi, urmează o nesfârșită polemică între inamicii lui Trump și partizanii acestuia cu privire la dreptul lui Trump de a deține documentele respective, posibilitatea oricărui președinte în calitatea funcției pe care o deține de a desecretiza orice document. „Să-l ia cu orice preț” spun adversarii, sau „e doar un pretext ca să-i blocheze candidatura” spun prietenii. Daaa, e un pretext, dar NIMENI NU SPUNE CE ANUME SE AFLA ÎN DOCUMENTELE RESPECTIVE. Sau aproape nimeni. În acest articol voi prelua unele analize inedite provenite de la prieteni americani. În general sunt informații certe, iar atunci când intrăm pe tărâmul speculațiilor voi semnala acest lucru.
Să începem însă cu sfârșitul: Mai nou presa nu mai vorbește de documentele secrete pe care le-ar deține Trump ci folosește singularul „DOCUMENTUL”. Procurorii care l-au arestat pe Trump și au cotrobăit prin locuințele acestuia caută UN DOCUMENT, unul singur…
CONEXT GENERAL
Încă de la anunțarea candidaturii sale Trump a fost atacat neîntrerupt de ceea ce am numi forțele globaliste. Soros cu toate fundațiile și para-fundațiile, toată presa americană și europeană cu câteva excepții (puține dar notabile) și Hollywoodul – adică aparatul de propagandă al mafiei globaliste, toate marile corporații, tot establishmentul liberal i-au sărit la direct la gât. Ce nu s-a spus despre el?! Câte calomnii nu am auzit?! Că e prost, că e penibil, că e rasist, că e curvar, că e încrezut, că e nebun și altele, câte și mai câte.
Acest asalt continuu nu numai că nu s-a oprit odată ce Donald Trump ajuns președinte, ci a continuat și mai furibund. Nu a existat zi de la Dumnezeu în care Trump să nu fie sub presiune inițial din partea presei și a rivalilor democrați, ulterior din partea procurorilor, a statului paralel și din partea întregului establishment.
Confruntat cu aceste teribile forțe dezlănțuite contra sa, Trump, al cărui unic atu este susținerea din partea americanului obișnuit, cel care se spetește muncind de dimineața până seara, a căutat să își găsească aliați digerabili pentru publicul și presa americană. Între aceștia, unul dintre cei mai importanți a fost dreapta israeliană, în mod special premierul Benjamin Netanyahu, pe ideea că un naționalist israelian ar înțelege ar trebui să se înțeleagă cu un patriot american. Acest lucru l-a costat din nou multe înjurături venite atât de la stânga anti-conservatoare cât și din tabăra anti-globalistă, care a văzut în apropierea de Netanyahu o capitulare a președintelui american în fața puternicului lobby israelian ale cărui priorități nu prea corespund cu viziunea „America First”. „Trump a trădat” l-au beștelit și aceștia, mai ales după asasinarea generalului iranian Qasem Soleimani în ianuarie 2020. Apoi a izbucnit COVIDUL și lumea a fost închisă în casă. După câteva luni au avut loc alegerile și Trump a fost înlăturat de la putere pe baza camioanelor de voturi „aduse” de la respectiva lume închisă în case.
EVOLUȚII RECENTE
OKei, interesant dar nimic ieșit din comun, până la urmă se cam știe că dreapta israeliană e războinică și are drept prioritate nimicirea oricărui inamic extern, în special a țărilor puternice precum Iranul. Mai recent însă, Trump plusează declarând că este foarte supărat pe israelieni pentru modul cum s-au comportat cu ocazia asasinării generalului iranian Qasem Soleimani. Când e întrebat despre ce anume este vorba, Trump răspunde că „nu poate comenta acum dar va sosi momentul în care se va putea spune despre ce e vorba”. Adică asasinarea lui Soleimani nu a fost făcută cu acordul său. Deși subiectul e în general evitat de presă (cum ne și așteptam), atunci când se comentează problema e prezentată la modul următor: Trump ar fi voit ca Israelul să-și asume asasinarea generalului iranian și pentru că Netanyahu nu a vrut să treacă la fapte, președintele american a fost nevoit să ordone lichidarea iranianului. Okeei, doar că Trump nu a spus așa ceva, iar această variantă este de fapt doar o SPECULAȚIE din partea inamicilor lui Trump. Donald Trump a spus doar că e supărat pe Israel pentru comportamentul în cazul Soleimani. Dacă inamicii lui Trump își permit să facă speculații, iată că și amicii președintelui american își permit să vină cu una, să-i zicem SPECULAȚIA 2: dacă asasinarea lui Soleimani a fost făcută peste capul lui Trump, tocmai pentru a bloca pacea generală pe care acesta vroia să o mijlocească în Orientul Mijlociu? În acest caz, asasinarea generalului iranian a fost făcută fie direct de israelieni, fie de aripa neo-conservatoare pro-război din cadrul armatei americane. Pus în fața faptului împlinit, Trump a trebuit să tacă pentru că nu putea admite public că nu avea control asupra forțelor armate.
Bun, dar ce legătură există între relația spinoasă Trump-Netanyahu și documentul căutat de procurori, cel cu care am început articolul? Păi există o legătură. Recent, Mark Milley, șeful Marelui Stat Major al Armatei Americane (Joint Chiefs of Staff), a declarat la televiziunile americane că în posesia lui Donald Trump s-ar afla documente secrete care privesc un potențial conflict între SUA și Iran. Mai mult decât atât, modul în care fostul președinte operează cu aceste documente ar pune în pericol „viețile soldaților americani” fiind vorba de hărți, planuri operaționale etc. Mai mult, se supralicitează spunându-se că Trump și-ar fi dorit tot timpul un război cu Iranul. Ultima afirmație este fără îndoială falsă. Trump a fost urât de neoconservatori, neolibearli, globaliști, lobbyul extern AIPAC, tocmai pentru că a fost tot timpul ÎMPOTRIVA RĂZBOIULUI. De fapt încă de la anunțarea candidaturii sale Trump a acuzat statul paralel american că „au mințit cu privire la existența armelor de distrugere în masă în Irak și au făcut-o conștienți fiind că mint, au făcut-o deliberat”.
CONCLUZIE
Deci ce document are totuși Trump? Prietenii din America SPECULEAZĂ că în posesia lui Trump s-ar afla un document în care se arată evenimentul care trebuia să declanșeze războiul cu Iranul, marele război, poate chiar ultimul război, cel care se sfârșește abia după dărâmarea moscheii al-Aqsa și ridicarea celui de-al Treilea Templu. Acest mare război ar fi trebui să fie susținut cu sângele soldaților americani dar Trump nu a fost de acord. Ce trebuia să se întâmple nu știm, poate un nou atac de tip 11 Septembrie, poate asasinarea lui Trump însuși ce urma să fie blamată asupra Iranului ca răzbunare pentru Soleimani? Dar aici suntem într-adevăr exclusiv pe tărâmul speculațiilor.
Ceea ce e însă indubitabil este că, simpatic unora, antipatic multora, îndeosebi celor care nu înțeleg imensa miză pusă în joc, Trump pare să fi fost unica piedică în calea războiului mondial. Acest lucru îl afirmă direct, fără menajamente, și Tucker Carlson, cel mai important ziarist american. Vă îndemn pe toți cei care ați avut răbdarea să parcurgeți acest articol să vă alocați încă 14 minute pentru monologul recent al lui Tucker, care vorbește tocmai de Trump ca unică stavilă în fața războiului generalizat.
PS
Articolul de mai sus e din suita „citește și dă mai departe”. În general lumea crede că nu poate face nimic în fața răului. Nu este deloc așa. Dacă lucrurile ar fi cu adevărat decise, nimeni nu s-ar mai obosi să ne intoxice cu propagandă. Demoralizarea noastră și inducerea unui sentiment de neputință este tocmai unul din obiectivele lor.
Notă
Interviu cu Barak Ravid despre „supărarea” lui Trump pentru asasinarea lui Soleimani
Trump: „Au mințit! În Irak nu au fost arme de distrugere în masă, și ei au știut de la început că nu există arme de distrugere în masă.” (min 1.45)
