Prietenilor mei Dana și Rică
Săptămâna trecută a făcut ocolul mass-media știrea că o banană lipită cu bandă adezivă s-a vândut cu 120.000 dolari în cadrul uneia dintre cele mai celebre expoziții de artă din America de Nord.
Știrea șochează prin aparentul absurd al situației. Am să vă spun, foarte pe scurt, un punct de vedere contrar. De ce acest aparent teatru al absurdului are un sens, și de ce 120.000 de dolari e chiar un preț mic de plătit.
Datorită faptului că vin după 8 luni de scris la o carte, pe care s-ar putea să o lansez săptămâna viitoare, nu am dispoziția necesară să elaborez foarte mult, dar…
Evident că nu putem vorbi de artă în cazul unei banane lipite cu bandă adezivă. Ceea ce trebuie însă să înțelegeți, este că arta modernă nu mai este propriu zis artă, ci este o demonstrație de forță. Publicului i se spune în față că opinia lui nu contează, că frumosul și urâtul nu există intrinsec, ci sunt opinii subiective, iar cei care au bani și influență (în cazul nostru proprietarii de galerii, „criticii de artă”, mass-media) decid ce are valoare în societate.
Banana cu 120.000 de dolari este echivalentul unei parade militare. Oligarhii scuipă publicul în față, spunându-ne cât dau pe opinia noastră. Efectul? Demoralizarea publicului și a artiștilor (la ce bun să mai știi să pictezi/sculptezi?) , relativizarea conceptelor, dezagregarea societății, care lipsită de norme (estetice în cazul de față) devine mai ușor de manipulat de către cei care au bani și influență.
Desigur că într-o lume normală, astfel de „artiști” și curatorilor lor (ce nume potrivit) ar fi fost scoși în stradă cu picioare în MS-DOS. Faptul că acest lucru nu se întâmplă, spune multe despre demoralizarea societății actuale.
:)))) Pare-se, rationamentul dumneavoastra este mult mai valoros decat pretul „operei de arta”! Si nimeni nu va ofera 120.000 de dolari!
Acum cateva zile cand am citit elucubranta stire am spus pas, pentru ca nu ma intereseaza prostia unui pseudoartist italian pe teritoriul american. Apoi mi-a atras atentia orasul in care a fost vanduta „capodopera”: Miami. Stiind ca a fost construit de la zero, de la temelie, din banii proveniti din cocaina columbiana a lui Escobar (traficul de droguri reprezinta unul dintre motivele pentru care are si cea mai mare concentratie de banci internationale de pe intreg teritoriul SUA) fara sa mai trec in revista mai bine de jumatate din congressmenii US impreuna cu organizatiile lor „caritabile”, deoarece m-as intinde pana maine dimineata, gandul m-a dus la spalare de bani. Nici o fiinta intreaga la minte nu cumpara ceva lipsit complet de valoare, oricat de dornica ar fi sa exploreze universurile insolite ale abstractului! Iar un adevar vechi de cand lumea graieste ca unii ajung celebri, unii survoleaza celebritatea, iar unii…filosofeaza pe marginea ei. Si aici ma refer la sfertodoctii jurnalisti care-si imagineaza c-au scris stirea vietii lor, demna de Pulitzer Prize.
Va doresc succes in demersurile dvs editoriale si astept cu interes – si cu rugamintea – un rezumat, o sinteza a cartii anuntate in expunerea de pe blog.