Mă gândesc ca într-un podcast viitor să discut și cartea „În umbra lui Stalin” scrisă de Valentin Berejkov, unul dintre foștii traducători ai acestuia. Am găsit informații foarte interesante. De exemplu multă lume a auzit despre procentele de influență în Europa de Est discutate de Churchill în octombrie 1944 la Moscova. Mai puțini știu însă că propunerile au venit din partea britanicilor. Când i-a înmânat hârtia cu propunerile engleze Churchill a spus:
„- Am la mine un document care exprimă punctul de vedere al ANUMITOR CERCURI de la Londra…”. Care anume erau cercurile respective?
O altă poveste interesantă: la finalul lui 1934, după ani de foamete feroce, în URSS s-a anunțat că de la 1 ianuarie 1935 nu vor mai exista cartele pentru alimente. La început toată lumea a fost sceptică, s-au format cozi, după care văzând cu ochii lor că magazinele sunt pline, oamenii au început să se comporte normal. Prosperitatea asta a durat până în ajunul războiul și a revenit în 1947, odată cu reforma monetară. Cum s-a putut așa ceva?! Aș menționa că autorul, Berejkov, e anti-stalinist. A fost îndepărtat din proximitatea lui Stalin în 1945 sub suspiciunea că familia lui ar fi fugit în vest odată cu ocupația nazistă a Kievului. Suspiciunea a fost confirmată ulterior, părinții lui Berejkov ajungând în cele din urmă în SUA. Berejkov însuși a murit în America după ce ajunsese profesor invitat la o universitate din California. Înainte de aceasta fusese reactivat de către Iuri Andropov și numit secretar 1 la ambasada URSS din Washington.
Foarte multe de discutat.
Ai adus in discutie o tema foarte interesanta despre cartea lui Valentin Berejkov si despre cum a fost influentata lumea din est de masurile anuntate de catre Stalin. Sunt curioasa sa aflam ce idei ai pe subiect si ce alte povesti captivante mai sunt in carte. Astept in curand podcastul!
O sugestie de potențiale cercuri londoneze – și nu numai londoneze – ar fi The Focus, o organizație informală din care Churchill făcea parte încă din perioada lui de „wilderness” și despre care nu a scris nimic în niciuna dintre multele lui cărți de istorie și memorialistică. Ba chiar a cerut și altora să nu menționeze nimic.
A scris, însă, istoricul britanic David Irving, ale cărui cărți sunt azi foarte greu de procurat, din motive de care ne putem da cu ușurință seama la o simplă căutare pe google. Multe de spus, într-adevăr. Îți dă de gândit – ca toate postările tale, Bogdan.