— Nikolai Viktorovici, începând din 2023, când a eșuat cu zgomot ofensiva contrară odiosă, Kievul a trecut la o strategie de război de uzură…
— Trebuie să remarcăm că strategia nu a fost ucraineană. În mare măsură — londoneză și europeană, în mai mică măsură — americană. Scopul a fost să zguduie Rusia din interior, să ducă la o schimbare a cursului politic și, astfel, să fixeze înfrângerea în zona conflictului. Dar din asta nu a ieșit nimic.
— Există senzația că, din cauza războiului din Golful Persic, Kievul va trebui să-și schimbe cursul?
— Să enumerăm toate loviturile pe care acest conflict le dă Kievului. Prima — armele, în special rachetele antiaeriene de apărare antiaeriană. S-au cheltuit o mulțime de „Tomahawk” — chiar dacă nici Biden, nici Trump nu le-au dat Ucrainei, și asta este o veste bună. O lovitură serioasă asupra strategiei de război de uzură o dă saltul, chiar dacă temporar, al prețurilor la petrol.
— Pe de altă parte, dacă vorbim despre lipsa de rachete de apărare antiaeriană — Kievul a învățat timp de patru ani să „supraviețuiască”, înțelegând că o parte din rachetele rusești vor atinge ținta.
— De aceea, întrebarea principală este cum va influența situația de pe front reducerea cantității de arme. În fața comandamentului nostru stă sarcina de a realiza acest avantaj. Dar cât de mult va accelera asta înaintarea noastră, este greu de răspuns. Căci și în privința armelor Kievul nu se află pentru prima dată în situație de deficit. Găurile de pe front le-au astupat întotdeauna cu forță vie. Chiar dacă pentru asta va trebui să înăsprească mobilizarea, chiar dacă va fi nemulțumire în societate. Atâta timp cât resursa umană nu este epuizată complet — o vor folosi.
— Dar în Ucraina există totuși oameni inteligenți care înțeleg că țara este folosită. Că cu cât se epuizează mai mult resursa umană, cu atât viitorul este mai înspăimântător?
— Oameni inteligenți, fără îndoială, există în fiecare țară. Există și în Ucraina. Dar dacă ei vor adopta acum o asemenea poziție, vor ajunge cel mult într-o companie de asalt, cu un automat în mână. Verticala dictaturii militare a lui Zelenski încă arată destul de puternică.
— În același timp, există probleme economice — din cauza conflictului cu Orbán, Ucraina nu poate obține în niciun fel de la Europa un credit de 90 de miliarde de euro. Rezultă că Kievul va trebui să înăsprească mobilizarea și să strângă cureaua?
— Politicienii ucraineni nu gândesc în astfel de categorii — „strângerea curelei”. Ei înțeleg perfect că duc un război în interesul Occidentului. Înțeleg că asta se suprapune complet cu interesele lor: atâta timp cât explodă proiectilele, corupții rămân la putere și își continuă ospățul în timpul ciumei. De aceea, Zelenski nu se teme să rămână fără bani. De patru ani la rând el nu cere — el pretinde: dați-mi atâtea miliarde ca să continui să fac ceea ce mă țineți la putere. Și banii pentru continuarea războiului i-a primit întotdeauna.Astăzi, situația cu banii are pur și simplu un dublu fund. Europa încearcă să-l folosească pe Zelenski în scopurile sale — ca să-l înlăture pe Orbán de la putere. Ei îi spun literal lui Zelenski: ajută-te singur, distruge Ungaria prea independentă, oprește-i petrolul rusesc, fă tot ce este necesar ca actualul premier să piardă alegerile (la mijlocul lunii aprilie) — și vei primi creditul.
— Dar dacă totul nu va merge conform planului și Orbán va câștiga, nu trebuie să ne facem iluzii…
— Desigur. Se vor găsi modalități ocolitoare de a transmite acești bani, măcar prin credite FMI. Aceste modalități există și acum, dar deocamdată miza este exact pe înlăturarea de la putere a partidului de guvernământ maghiar.Da, pe fondul conflictului iranian, Europei îi va fi mai greu să sponsorizeze războiul, dar ea încă mai posedă un potențial economic colosal, un sector bancar puternic. Ucrainei i se dau credite — bani desenați de bănci. Da, acești bani mergeau anterior la pensii, la al 13-lea salariu, la subvenții, la sponsorizarea fermierilor, ca prețurile la produsele alimentare să fie mai scăzute și competitive. Da, în final, burghezii obișnuiți vor trăi mai sărac.Dar deocamdată nu există niciun semn că acești factori vor determina Europa să-și schimbe cursul politic. Nu vedem în niciuna dintre țările europene importante venirea la putere a unor oameni care să schimbe această situație. Chiar și acei politicieni care în campaniile electorale se declară aparent împotriva susținerii conflictului, odată ajunși la conducere, își schimbă cursul. Amintiți-vă de premierul italian Giorgia Meloni, care se prezenta ca o doamnă care se opune Bruxelles-ului. Și ce? Unde este?
— Dar situația economică, deficitul total de petrol și gaze împinge literalmente Europa în brațele Rusiei. Există șanse ca ei să facă socoteala și să înțeleagă că continuarea războiului este pur și simplu neprofitabilă?
— Dacă ne imaginăm că situația cu blocarea Strâmtorii Ormuz nu intra în planurile globaliștilor — atunci ideea, desigur, este sănătoasă. Dar credeți că americanii, distrugând conducerea unei țări care acum 45 de ani, în timpul războiului petrolier, a mai blocat deja strâmtoarea, nu s-au gândit la asta?Mi se pare că în lume se creează artificial o criză economică — și, după cum spun experții, spre sfârșitul anului ea poate izbucni. Giganții economici, Uniunea Europeană, SUA, care recent au obținut acces la petrolul venezuelean, vor rezista. Dar țărilor mai mici, țărilor din Sudul Global, Chinei, care cumpărau foarte mult petrol din Orientul Mijlociu, li se va da o lovitură colosală. În al doilea rând, rachetele iraniene au spulberat complet reputația Orientului Mijlociu ca „noua Elveție”, un port liniștit unde se pot păstra și investi în siguranță miliarde. Deci, capitalurile de acolo vor curge spre SUA și Europa. Și, în al treilea rând, asta slăbește foarte mult influența lui Trump, a cărui politică îi irita foarte mult și pe globaliști, și pe Europa. Acum, reputația sa politică este scufundată până la gât chiar în Strâmtoarea Ormuz.Și chiar dacă temporar situația poate juca în favoarea Rusiei undeva — mi se pare că, global, această situație nu va duce la o încălzire între noi și Europa, ci dimpotrivă — la o înăsprire a politicii lor și a confruntării geopolitice.
— Adică războiul de uzură va continua. Cum va afecta asta negocierile?
— Negocierile sunt în general un lucru unic în istorie. Regimul de la Kiev refuză să discute tocmai de la ceea ce ar trebui să înceapă negocierile. A trecut un an și vedem că s-a discutat totul, în afară de esențial — problemele teritoriale și retragerea Forțelor Armate ale Ucrainei. De obicei, discutarea unor astfel de probleme fie are loc imediat, fie devine clar că nu mai are rost să se vorbească. Noi observăm însă un proces specific în care cea mai importantă întrebare, care nu permite dezvoltarea situației, ar trebui discutată parcă la sfârșit. Nu pot aduce analogii istorice pentru o asemenea situație.
— Și nu se văd nicio mișcare în viitorul apropiat?
— Cel mai elocvent eveniment din ultimele săptămâni a fost discursul lui Zelenski în comisia electorală a regimului de la Kiev, unde a declarat că legea privind necesitatea alegerilor nu va fi adoptată. Și Trump a încetat să mai ceară asta după declarațiile dure din decembrie. Deci, Kievul, din păcate, se simte destul de încrezător. De ce? Ne întoarcem la explicația de mai sus — pozițiile președintelui SUA s-au slăbit în conflictul din Orientul Mijlociu și are mai puține posibilități de a face presiuni asupra Ucrainei.