Pe lângă construirea bombei atomice, una din temele principale ale filmului Oppenheimer o constituie posibila duplicitate a savantului față de scurgerea de informații despre programul nuclear american către sovietici.
Filmul, favorabil lui Oppenheimer (cum altfel?!), ne dezvăluie o personalitate complexă, un om genial și orgolios, simpatizant comunist fără a deveni membru de partid, preocupat de soarta evreilor din lagărele naziste dar destul de împăcat cu sine chiar și în momentul în care aude că arma pe care o dezvoltase fusese folosită într-un genocid cu sute de mii de victime civile în ultimele zile ale războiului. Filmul nu tranșează subiectul duplicității lui Oppenheimer. Suspendarea accesului său la datele confidențiale ale programului nuclear american a fost justificată sau nu? Odată cu procesul și execuția soților Julius și Ethel Rosenberg, scurgerea de informații către sovietici realizată pe canelele comuniștilor americani a devenit notorie. A cunoscut și tolerat Oppenheimer acest lucru?
Completez perspectiva hollywoodiană accesibilă prin filmul recent lansat, cu informații apărute în cartea MISIUNI SPECIALE scrisă de generalul PAVEL SUDOPLATOV. Așa cum arată și titlul cărții, Sudoplatov a condus departamentele KGB care s-au ocupat de cele mai diverse misiuni subversive, de la asasinarea lui Troțki și a liderilor naționaliști ucraineni, la infiltrarea programelor de cercetare „atomice” ale SUA și ale Marii Britanii. Sudoplatov a fost arestat în 1953, a fost condamnat pe vremea lui Hrușciov la cincisprezece ani de închisoare, a mimat nebunia, a fost eliberat și a supraviețuit până după destrămarea URSS. Memoriile sale, scrise împreună cu unul din fii săi și cu doi jurnaliști americani au fost publicate și în limba română.
Cărții ar merita să-i dedicăm un podcast separat.
Spune Sudoplatov:
„Cele mai vitale informații pentru fabricarea primei bombe atomice sovietice au venit de la savanții angajați în proiectul Manhattan de construire a bombei atomice: Robert Oppenheimer, Enrico Fermi și Leo Szilard. Oppenheimer, Fermi, Szilard și secretarul lui Szliard au fost frecvent citați în dosarele NKVD din 1942 până în 1945 ca surse de informație în legătură cu fabricarea primei bombe atomice americane. Există înregistrări care arată că, în mai multe rânduri, au fost de acord să împărtășească informații asupra armelor nucleare și oamenilor de știință sovietici. La început au fost îmboldiți să o facă din teamă față de Hitler. Apoi fizicianul danez Niels Bohr i-a îndemnat să-și întărească și mai mult convingerea că secretele nucleare trebuiau împărtășite întregii comunități științifice mondiale. Dezvăluindu-și cunoștințele Uniunii Sovietice, creșteau șansele de a-i întrece pe germani în fabricarea primei bombe atomice” p. 177
„..Stalin a fost de acord cu ideea de a fi contactați în secret savanții de frunte din Occident de către proprii noștri savanți… Un an mai târziu când Bohr s-a mutat din Danemarca la Londra, Kapița i-a bombardat pe Stalin și Beria cu propuneri să-l invite să conducă proiectul nostru atomic… „ p.186
„Deși nu știau acest lucru, Oppenheimer și Fermi primiseră nume conspirative – Steaua și Redactorul – ca surse de informații. Steaua era folosit ca nume conspirativ nu numai pentru Oppenheimer, ci și pentru alți fizicieni și oameni de știință din cadrul Proiectului Manhattan, cu care am avut legături, dar care nu fuseseră recrutați în mod oficial ca agenți. Numele conspirative era schimbate din când în când, din motive de securitate… „ p. 194
„Un rol esențial în transformarea lui Oppenheimer în sursă de informații l-a jucat soția lui Vasili Zarubin, Elisaveta… Era înaltă zveltă, cu ochii negri, avea o frumusețe semită clasică și îi atrăgea pe bărbați. Era una dintre cele mai bune agente în materie de recrutare de surse și informatori. Își stabilise propria rețea clandestină de refugiați evrei din Polonia și îl recrutase pe unul din secretarii lui Szilard care îi furniza date tehnice. Vorbea excelent engleza, franceza, româna, germana și ebraica…. Fratele mai mare al Elisavetei a fost șeful secției teroriste militare a Partidului Comunist Român. A scăpat de două ori de Curtea Marțială însă, în cele din urmă, în 1922, a fost ucis în timpul unui schimb de focuri…. În 1941 Elisaveta Zarubina era căpitan NKVD… a călătorit frecvent în California ca să cultive contactele cu familia Oppenheimer” p.195
„ … informatori a căror identitate n-o dezvăluim, la fel ca și cei din Los Alamos erau tineri cercetători sau lucrători din serviciul administrativ care copiau documentele vitale la care aveau acces pe lângă Oppenheimer, Fermi și Szilard care știau de această stratagemă” p.198
„Unul dintre rapoartele agenților menționează că Oppeheimer ar fi spus că informațiile secrete trebuie lăsate să se scurgă în așa fel încât urmele să nu ducă la cei care lucrau la Los Alamos” p.200
„Heifeț îl descria pe Oppenheimer ca un om care gândea problemele la scară globală. Oppeheimer își dădea seama de primejdiile și avantajele erei atomice și înțelegea atât aplicațiile militare cât și cele pașnice ale energiei atomice. Noi am subliniat întotdeauna că orice contact cu el trebuia pregătit cu multă grijă pentru menținerea securității și că el nu trebuie folosit pentru obținerea unor informații de rutină. … Înțelegeam că este mai bine să ne apropiem de el și de ceilalți membri ai comunității științifice în calitate de prieteni, nu de agenți. Întrucât Oppenheimer, Bohr și Fermi erau categoric împotriva violenței, vor încerca să împiedice un război nuclear, creând un echilibru al puteri prin transmiterea secretelor energiei atomice și celeilalte părți”. p. 201
„Au propus organizarea unei echipe comune de savanți sovietici, americani și britanici pentru a construi bomba. Acesta era și idealul lui Bohr, care l-a influențat în mare măsură și pe Oppenheimer, atât ca om de știință, cât și în vederile lui politice. .. Bohr nu era nicidecum agentul nostru, însă era de părere că secretele atomice trebuie cunoscut de întreaga comunitate științifică internațională” p.202
Încheiem citatele din cartea lui Sudoplatov, nu însă înainte de a vă atrage atenția asupra unor articole publicate anterior pe blog. Cu ajutorul unor documente declasificate din arhivele americane, se poate constata că:
- La doar câteva zile de la încheierea celui dea-al Doilea Război Mondial armata americană a trecut la planuri pentru bombardarea nucleară a URSS
- Odată constituite blocurile militare, strategia americană de război prevedea bombardarea nucleară a principalelor oraș ale României inclusiv Timișoara și Bucureștiul
Așadar putem afirma oare că scurgerile de informații tolerate de Oppenheimer și-au îndeplinit rolul de a asigura un echilibru militar și de a descuraja folosirea armelor nucleare într-un posibil conflict mondial?
Concluziile sunt ale Dvs.


http://bogdanherzog.ro/cand-a-inceput-razboiul-rece/
Excelentă descoperire, memoriile lui Sudoplatov! Mulțumesc! Grație postării tale, am cumpărat cartea și am și citit-o dintr-o suflare.
Coincidența face că, în timp ce tu scriai despre legăturile lui Oppenheimer cu rușii – pe care el i-o fi crezut aliați, dar nu și Groves sau Truman – eu citeam o carte despre legăturile Proiectului Manhattan cu naziștii. Foarte obscur subiect, foarte obscurat. Pe tema asta nu a existat nicio acuzație, niciun proces, fie el și cu ușile închise. Dar cercetările au dus la concluzia că Proiectul Manhattan nu ar fi putut finaliza nici bomba cu uraniu, nici pe cea cu plutoniu, fără a little help from their enemies – mai exact, o înțelegere cu Martin Bormann.
Mi-e greu să-mi imaginez că Oppenheimer nu știa de unde au obținut cantitatea de uraniu îmbogățit care le lipsea pentru a împlini masa critică a bombei cu uraniu și declanșatorul pentru bomba cu plutoniu – componente care lipseau în luna iunie 1945, fără șanse de completare decât peste, poate, cel puțin un an, dar care au apărut brusc și de neunde în timp util pentru masacrele din august.
Cartea se numește Critical Mass și-i aparține lui Carter Plymton Hydrick.