Scurta discuție cu reprezentantul FMI pentru România


În cursul dimineții de ieri am participat la o conferință susținută de Alejandro Hajdenberg, reperezentantul FMI pentru România și Bulgaria. Conferința a fost organizată de Facultatea de Științe Economice din Timișoara al cărei student am fost și de Banca Transilvania al cărei client sunt,  așa că m-am gândit să particip. Pe organizatori îi cunosc din studenție, moderator era dl Prof Silviu Cerna, alături de care am conferențiat și eu acum 10 ani pe tema Crizei Financiare. Mai era necesară o minimă cunoaștere a invitatului, reprezentantul FMI. Am căutat: Alejandro e argentinian, doctor în economie, absolvent al University of Chicago. Pentru cine nu știe,University of Chicago e Mecca neoliberalismului în economie, sanctuarul lui Milton Friedman & Co. Chicago Boys ai acestuia au descins pentru prima dată în America Latină odată cu Pinochet, ai cărui consilieri economici au fost. Tot de acolo vine pachetul implementat în Europa de Est după ’89 – privatizări (aș spune că mai propriu spus ar fi înstrăinări), inflație, vânzări la preț de lichidare etc. University of Chicago, înființată de Rockefeller e în științele economice ceea ce a fost Școala de la Frankfurt în cele sociale. Deci știm la ce să ne așteptăm.

Reprezentantul FMI  a vorbit despre deficite bugetare, deficite de cont curent, curs valutar, expectanțe, comparații între țările din zonă. Sobru, rapid, greu de urărit, mai ales dacă nu ai slide-urile vorbitorului în față. A urmat o întrebare  și s-a trecut la al doilea conferențiar, economistul Băncii Transilvania, care a și invitat la întreruperi. Așa că l-am întrerupt când a început să vorbească despre China, afirmând că peste vreo 20 de ani va ajunge cea mi mare economie din lume. Mi-am permis să oberv că în termeni de PPP (Purchasing Power Parity) China este deja cea mai mare economie din lume. Profitând de ocazie am adresat o primă întrebare reprezentantului FMI:

Î: „Va ajusta FMI ponderea drepturilor de vot în cadrul organizației, astfel încât să țină seama de creșterea economiei chineze și de celelalte evoluții din economia mondială?

Am rugat să se noteze întrebarea urmând să revenim la final, la sesiunea de întrebări și răspunsuri. Precizare: la ora actuală SUA dețin 16% din drepturile de vot iar China aproximativ 6%.[1]O privire asupra structurii drepturilor de vor și a grupării statelor în vederea delegării unui director executiv în cadrul  FMI spune mai mult decât o întreagă prelegere despre geopolitică[2].

Răspunsul a venit dupa 20 de minute:

R: „FMI revizuiește structura drepturilor de vot cam odată la cinci ani. Pentru orice schimbare este nevoie de 85% din voturile existente. Având actualmente 16% din voturi Statele Unite au de fapt drept de veto asupra oricărei schimbări.”

Am mai pus următoarele întrebări:

Î: Începând cu anii 1970, datoria publică mondială a crescut continuu, atât în termeni nominali cât și raportată la PIB. La ora actuală raportul datorie/PIB a depășit orice nivel anterior, chiar și pe cel din cel de-Al Doilea Război Mondial[3]. În termeni nominali, bruți, nici nu are rost să vorbim cifrele au explodat. E o realitate incontesabilă recunoscută chiar de statisticile FMI. Având în vedere acest lucru și faptul că potrivit propriilor documente principala funcție[4]a FMI este supravegherea economiilor țărilor membre, ce putem să înțelegem, ori:

  1. obiectivul FMI a fost să genereze datorii și să creeze inflație, și atunci și-a îndeplinit obiectivul, sau
  2. obiectivele FMI, care în opinia mea ar fi trebuit să fie reducerea datoriilor și a inflației, nu au fost îndeplinite, realitatea fiind cu totul contrarie?

R: „Desigur că FMI nu are ca obiectiv creșterea datoriilor, însă explozia acestora se datorează în special economiilor mari, în special SUA și celelalte țări dezvoltate. FMI are doar un rol de observator, el emite recomandări pe care țările le urmează sau nu. Țările dezvoltate au ales să nu urmeze aceste recomandări și FMI nu are cum să le silească.

Față de acest răspuns, am revenit cu următoarea întrebare:

Î: „Nu putem vorbi atunci de lipsă de onestitate din partea țărilor dezvoltate, care nu aplică politicile FMI, deși ele le dictează, având în vedere ponderea lor în structura de vot a organizației? Pe de altă parte, ele cer ca aceste politici să fie aplicate de către economiile mici, dependendente de creditările și avizele favorabile ale FMI.

R: „FMI recomandă politicile economice pe care le consideră potrivite pentru statele respective. Aceste state pot sau nu să aplice recomandările.

Vă las pe Dvs să apreciați răspunsurile.

La finalul conferinței am ținut să le mulțumesc personal organizatorilor și să explic că eu consider necesară ruperea „consensului”asupra politicilor economice urmate de România, dezbaterea civilizată a ideilor fiind esențială. Mi se pare important să nu ne uităm ca la niște zei la orice reprezentanți veniți de afară, fie ei funcționari FMI, diplomați sau directori de multinaționale, intimidați fiind să deschidem gura atunci când ni se țin prelegeri. Se pare că acest lucru a fost apreciat chiar și de către amfitrioni, deși ușor stânjeniți că oaspetele a fost luat la întrebări.

M-am mai întreținut câteva minute cu Alejandro, discutând puțin despre Argentina și diferențele de percepție asupra FMI în România, respectiv în țara sa de origine. I-am spus că, în anii 90 când veneau cei de a FMI, presa din România  îi prezenta de parcă venea Dumnezeu. Înțeleg că în Argentina, cel puțin la nivel de percepere a populației, lucrurile stau tocmai pe dos. În fine, din discuții am înțeles că ei raportează și starea de spirit a populației, întrebăriile, discursul public, contestările. Deci ruperea consensului este necesară. Sau am înțeles eu prea multe?!

Oricum le mulțumesc lui Alejandro și gazdelor pentru amabilitate și pentru răspunsuri. Îmi pare rău doar că nu am apucat să vorbim despre Paul Singer, cel care a cumpărat datoria publică a Argentinei la preț de lichidare, a câștigat 100% din bani în tribunalele din New York, iar acum este acționar principal la Fondul Proprietatea. Poate data viitoare.

 

[1]https://www.imf.org/external/np/sec/memdir/eds.aspx?fbclid=IwAR23jPevd8jNVTwGoHgxQCyL8dCZWkq_EWE1wCbDU34hxaJHaod_JlcVo8w

[2]https://www.imf.org/external/np/sec/memdir/eds.aspx

[3]https://www.imf.org/external/pubs/ft/fandd/2011/03/pdf/picture.pdfNota bene graficul se oprește la 2010

[4]https://www.imf.org/external/pubs/ft/imfhb/eng/handbook.pdf– funcțiile și obiectivele declarate ale FMI: pagina 1 “Surveillance over Members’ Economic Policies : In becoming members of the IMF, countries agree to pursue economic policies that are consistent with the objectives of the IMF. The Articles of Agreement confer on the IMF the legal authority to oversee compliance by members with this obligation, making the IMF “the only organization that has a mandate to examine on a regular basis the economic circumstances of virtually every country in the world.”

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.