Zilele acestea s-a vorbit mult de China.
Cu vreo 500 de ani înainte de a apărea Oxford și Cambridge și cam cu 1000 de ani înainte de Harvard în China s-a formalizat sistemul de examene keju pentru cei care doreau să devină “funcționari de stat”, adică oficiali imperiali, administratori, magistrați etc. La el putea participa orice tânăr care știa să scrie și să citească, din orice clasă socială. În funcție de populație participarea era de 200.000-500.000 tineri anual. Rata de acceptare – undeva 1-3%. Odată admis deveneai funcționar local (xiucai). Funcționarii xiucai se puteau inscrie cam odată la 3 ani la examenul pentru a deveni funcționar regionali (juren). Rata de admitere era cam aceeași așa că periodic undeva intre 1000 și 5000 de tineri deveneau juren. În fine din aceștia din urmă cam 100-300 deveneau “funcționari cu rang imperial” sau jinshi, în urma unor examene finale susținute la Beijing. De pe la 1300 aceste examene erau ținute sub cea mai strictă observație în așa zisul Templu al lui Confucius din Beijing. Candidații erau închiși singuri cu subiectele lor în camere separate timp de câteva zile fiind examinați din drept, filosofie, literatură etc. Cine era prins copiind era exilat sau chiar executat.
Destul de puțină lume știe că deși acest sistem a fost abolit odată cu instaurarea republicii (după 1912) Zhou Enlai premierul Chinei comuniste și mâna dreaptă a lui Mao provenea dintr-o astfel de familie, bunicul său fiind funcționar juren și tatăl cel puțin funcționar local. La fel, unul din strămoșii lui Deng Xiaoping ajunsese chiar la rangul cel mai prestigios, cel de funcționar imperial. Numele acestui strămoș și al tuturor celor 51.000 de ansolvențil ai academiei/templului lui Confucius din 1300 și până astăzi este înscris pe pietrele de la intrarea în templu. Între numele de acolo se regăsește și cel al viceregelui Lin care a confiscat lazile cu opiu cu care englezii vroiau sa otraveasca imensa Chină. Cam așa își alege China elitele de câteva mii de ani, sistemul examenelor imperiale formalizat pe la anul 600 având chiar rădăcini mai vechi, se spune chiar înainte de Hristos.
Zhou Enlai și Deng nu au mai prins acest sistem de examene, ei au fost trimiși în schimb de tineri la studii în Franța și apoi la Moscova. Mao însă, ca orice întemeietor de dinastie a apărut din luptă. Și el provenea însă dintr-o familie educată și destul de avută.
Ar mai fi ceva de spus. Când la începutul anilor 1970 chinezii au hotărât că e cazul să își deschidă țara, una din primele cereri adresate americanilor a fost cea de a trimite 700 de studenți în SUA ca să învețe la universități americane. Cum profesorul de la MIT care conducea delegația nu a știut ce să răspundă la această cerere punctuală a chinezilor, a telefonat acasă iar Nixon, trezit din somn, și-a dat acordul.
