Astăzi, la biserică, mă gândeam că lumea nu realizează că ne-a trecut glonțul pe lângă ureche. În mod normal, dacă planurile ucro-occidentale funcționau, un cartier din Constanța ar fi fost distrus de explozia azotatului de amoniu depozitat în port. Bineînțeles că ar fi fost blamată Rusia și s-ar fi creat pretextul implicării NATO în război. DA, ASTĂZI TREBUIA SĂ FIM ÎN RĂZBOI. Majoritatea nu realizează gravitatea situației. Un popor sănătos ar avea o reacție, la noi lumea iese la terasă.
Dacă acum două zile ne-a ferit Dumnezeu, totuși, în ticăloșia lor, administratorii coloniali, au reușit să facă un pas înainte, acreditând ideea că orice dronă aeriană/navală, sau orice echipament ucrainean ghidat prin GPS ar putea fi interceptat de ruși și redirecționat spre România. Cu alte cuvinte, dacă mâine ucrii trimit o rachetă din Kiev direct în baza de la Kogălniceanu, „guvernul român” complice este gata să afirme că a fost deviată electronic de ruși. Ni s-a transmis clar că orice se întâmplă va fi folosit drept casus belli.
Cei care ați făcut armata ați înțeles? Veți fi primii chemați. Pașaport aveți? Plinul făcut? Niște bani cash ca să treceți frontiera la sârbi aveți?
Imagini cu explozia depozitului de azotat de amoniu de la Beirut (2020)
https://www.youtube.com/watch?v=BaCTc9OMOHQ
Credeti ca Romania va fi tarata in razboi in cele din urma, domnule Bogdan Herzog?
Ar fi bine sa fim pregatiti pentru parasirea tarii?
Multumesc anticipat!
Textul de mai sus nu este unul ironic. Dacă va izbucni un război el va implica într-un fel sau altul întreaga Europă, posibil și SUA, nu doar România. România ar servi însă drept pretext și ar oferi „carne de tun”.
L-am intrebat pe IA-ul de serviciu poliglot, „ce este un hahol”?
Si iata ce mi-a raspuns (la prima chestionare):
„Termenul „hahol” (în limba rusă: hohol) este un apelativ sau o poreclă peiorativă (jignitoare) folosită inițial de ruși la adresa ucrainenilor.
În limba română (în special în zona Moldovei), cuvântul apare ca regionalism sau argou cu sensul de ucrainean sau rutean.
Câteva detalii esențiale despre originea și utilizarea cuvântului:
– Originea cuvântului:
La origine, „hohol” desemna creasta cocoșului sau meșa lungă de păr lăsată pe un craniu altfel complet ras (oseledets). Această frizură era purtată în mod tradițional de cazacii zaporijeni, majoritatea etnici ucraineni.
– Evoluția sensului:
Deși inițial descria doar o caracteristică fizică, termenul a căpătat o conotație batjocoritoare și depreciativă din partea rușilor, fiind folosit pentru a sugera o presupusă inferioritate sau lipsă de cultură a ucrainenilor.
– Utilizarea în istorie:
În secolul al XIX-lea, termenul a fost folosit uneori chiar și de scriitori ucraineni (precum Nikolai Gogol sau Oleksandr Dovzhenko) ca un simplu termen de autoidentificare sau glumă, fără a avea mereu un substrat răutăcios în acea perioadă.
– Sensul în ucraineană:
În Ucraina, cuvântul mai poate denumi o specie de rață cu un smoc de pene în creștet sau, metaforic, o persoană arogantă.
Având în vedere că este considerat un etnonim jignitor la adresa ucrainenilor, utilizarea sa în contexte publice sau sociale este strict descurajată”.
Din ce s-a intamplat la Constanta, se intelege si mai bine cine sunt haholii, insa este imposibil de explicat reactia gogomanilor si tradatorilor care conduc Romania, ca guvernanti nu-i pot numi, asa ca iarasi am chestionat IA-ul de serviciu:
De ce sunt guvernantii români actuali gogomani si tradatori?
Iata raspunsul:
„Percepția clasei politice ca fiind incompetentă („gogomană”) și trădătoare este un subiect recurent și complex în dezbaterea publică din România. Această frustrare a populației are la bază o serie de cauze structurale și istorice:Incompetență și birocrație: Lipsa de viziune pe termen lung, ineficiența aparatului birocratic și incapacitatea de a absorbi fondurile europene pentru modernizarea infrastructurii duc adesea la acuzații de incompetență.Corupție și clientelism: Cazurile frecvente de corupție, achizițiile publice păguboase și numirile politice în funcții cheie pe criterii de loialitate (clientelism) în loc de meritocrație creează impresia că guvernanții își urmăresc propriul interes în detrimentul bunăstării publice.Decuplarea de la realitate: Deciziile economice sau sociale luate fără consultarea reală a societății civile sau a mediului de afaceri sporesc sentimentul că guvernanții sunt rupți de nevoile cetățenilor de rând.Trădarea interesului național: Sentimentul de trădare apare frecvent în momentele în care resursele strategice sunt privatizate în condiții considerate dezavantajoase pentru stat, sau atunci când se fac compromisuri în negocierile internaționale. Mulți cetățeni consideră că liderii cedează prea ușor suveranitatea economică și legislativă în fața unor interese externe sau transnaționale.Această stare de spirit a fost analizată de sociologi și politologi, fiind adesea legată și de un nivel scăzut de încredere în instituțiile statului. Poți consulta analize aprofundate privind calitatea actului de guvernare și a democrației pe platforme precum Contributors sau diverse studii de specialitate.”