Blood In, Blood Out
Aseară am ajuns târziu acasă venind de la o nuntă. Pesemne că prea multa cofeină îngurgitată și-a făcut efectul pentru că, oricât m-am chinuit, n-am reușit să adorm decât foarte târziu, chinuit. Neavând altceva de făcut mi-am adus aminte de o noapte insomniacă de acum 29 de ani, cu trei indieni în apartament. Atunci m-am uitat la un film. Poftim?
Dar întâi despre indieni, dacă tot am adus vorba despre ei. Prima mea experiență cu indienii a avut loc iarna lui ’95, la Rutgers University în New Jersey. Împreună cu colegul meu de cameră, un ucrainean cu un cap și jumătate mai înalt ca mine, hotărâserăm că e mai bine să nu așteptăm autobuzul dintre campusuri ci să o luăm pe jos prin zăpadă spre campusul nostru. Numai că această inițiativă „înțeleaptă” care bănuiesc că îmi aparținea fusese luată după prima noastră ieșire la o bere după o perioadă de abstinență care dura de prin august. Ne cam rătăciserăm pe un drum car durează o oră și jumătate dacă știi unde mergi. Noi nu prea știam. La un moment dat, în timp ce eu mă oprisem să vorbesc cu un copac, văd că se apropie niște faruri și o mașină se oprește lângă ucrainean. Un student indian, care conducea o Corvette ne văzuse și întreba dacă nu avem nevoie de ajutor. Ne-a băgat unul peste altul în Corvette și ne-a dus până acasă, fără să-i ceară nimeni ajutorul, chiar dacă văzuse că eram cam abțiguiți și unul dintre noi chiar se ușura lângă un pom.
A doua experiență cu indienii, tot în America la universitate. Odată cu vacanța de iarnă se închidea și campusul studențesc pentru vreo trei săptămâni. Primele 10 zile le-am petrecut în familia unui coleg american cu care mă împrietenisem, dar cam trecuse vremea și era cazul să o iau din loc. Univeristatea ne găsise plasamente off-campus, la tot felul de studenți care aveau apartamente închiriate. Eu am fost repartizat într-un apartament mare în care locuiau de obicei patru studenți din India. Acum, unul din ei plecase acasă pe perioada sărbătorilor. S-au purtat foarte frumos cu mine, m-au dus la cinematograf, n-au vrut să accepte vreun ban, și mi-au gătit, o mâncare atât de iute de îți exploda capul. În fine, s-au purtat excepțional. În apartamentula acestor indieni, într-o noapte în care nu se lipea somnul de mine, am văzut un film deosebit. „Blood In ,Blood Out”, durează mai bine de trei ore, și spune istoria constituirii unei bande de mexicani dintr-o închisoare californiană, lupta cu bandele rivale de albi și africani. E un film foarte bun, care spre surpiza mea e disponibil online (link pe blog).
De ce pomenesc acum despre filmul acesta? Pentru că nu pot scăpa de sentimentul că lichidarea lui Hassan Nasrallahse aseamănă cu finalul din Blood In ,Blood Out. Poate și cu cel din Syriana. Probabil însă că greșesc. Oricum două filme foarte bune. Le recomand pe amândouă, dar mai ales Bl-BO care văd că are și o medie de 7,9 pe IMDb.
