Parcă am stabilit că poveștile dau altă culoare călătoriilor așa că astăzi mai spun una.
Aseară mă pun la masa unde stătea de ceva vreme și de unul singur un tip mai în vârstă. Nu sunt genul de om care sparge ușor gheața, dar cam pe la a treia se deșteaptă în mine nevoia tovărășiei. Se dovedește că domnul trecut de 60 de ani e chiar salvadorian. Pe fondul muzicii puternice, nu înțeleg exact ce spune, de fapt nici măcar limba în care vorbește. Treptat însă mă obișnuiesc cu stilul să de a se exprima, vorbește engleza destul de bine și a trăit o vreme în California și în Florida.
- Unde e mai bine, îl întreb eu?
- California. Vremea e mai bună, nu e umiditate.
- Și acum, te-ai întors acasă? E OK aici?
Scoate telefonul și îmi arată o poză cu casa lui pe care o închiriază pe AirBnB. Casa e undeva mai aproape de coasta Pacificului unde acum vreo 10 ani au început să vină americanii pentru surfing. Toate camerele sunt închiriate.
- Aș cam vrea să mă pensionez într-un an.
- Aha! E bun Bukele (președintele)? Ce părere ai, merg lucrurile spre bine?
- E bun, sigur.
- Ce e el, libanez parcă?
- Nu. E palestinian.
Începe să îmi povestească despre familia Bukele. Bunicul a plecat din Palestina prin anii 20. S-a urcat într-un vapor cu destinația America, doar că ghinion, nu era vorba de Statele Unite ci de America Centrală. Vaporul o fi ajuns într-una din țările învecinate cu porturi la Atlantic iar bunicul a trecut munții spre El Salvador unde, harnic fiind s-a apucat de treabă. Ce a făcut? Lumânări. Cu timpul familia a crescut și a venit pe lume Bukele tatăl, avocat și om de afaceri. Între afacerile pornite de el, franșiza McDonalds. În anii 70 lucrurile sunt bune pentru familia Bukele dar nu și pentru țară, pentru El Salvador. Încă de la întemeierea statului, țara e dominată de o oligarhie de 13 familii cu origini în vremurile coloniale. Ăștia stăpânesc tot, au putere de viață și de moarte pe moșiile lor unde se trăiește într-o sărăcie cruntă. Abuzurile acestor oligarhi, traiul extrem de greu și succesul revoluției lui Fidel Castro au efect și în El Salvador unde se înființează o guerillă de stânga.
- Farabundo Marti, spun eu amintindu-mi știrile de la Radio București pe vremea lui Ceaușescu.
- Si, Farabundo Marti!
Începe războiul civil cu peste 70.000 de morți. Guerilla de stânga e înarmată de sovietici, represiunea de americani, un dezastru complet. Odată cu colapsul comunismului, încetează într-un fel și războiul civil. Ce vine după însă, nu e cu nimic mai bun. Fostele guerille devin bande înarmate. Sunt două grupuri mari, unii sunt foștii e stânga, ceilalți sunt foștii de dreapta. Înarmați până în dinți, se bat între ei și jefuiesc la drumul mare pe toată lumea. Noi nu am fi putut ieși de aici, curtea muzeului de artă dintr-o zonă selectă, Zona Rosa, fără să ne aștepte cineva la ieșire și să ne ceară bani. Câți bani? Cât li se pare lor că valorezi. Nu răspunzi cum trebuie sau te uiți prea obraznic, îți zboară creierii pe loc. El Salvador devine țara cu cea mai mare criminalitate din lume. Nu doar atât, dar bandele, cum e de exemplu MS13 exportă omorurile și drogurile spre Statele Unite. Pe acest fond intră în politică Nayib Bukele, fiul avocatului. La început primar într-un oraș mai mic, apoi în capitală. Din 2019 ajunge președintele țării. Primul lucru pe care îl face – scoate armata din cazărmi și o pune împotriva bandelor de criminali, listele erau deja făcute. Se știe cu precizie cine sunt capii, cine sunt membrii în fiecare regiune în fiecare oraș. Nu se stă la discuții. Apoi, Bukele construiește cea mai mare închisoare din America Centrală, poate chiar cea mai mare din America Latină, cu o capacitate de peste 70.000 de deținuți. În doar cinci ani, Salvador devine cea mai sigură țară din emisfera occidentală, mai sigură decât Canada. Presa americană urlă: „Dictatorul Bukele! Drepturile omului!”. Dar cine mai dă doi bani pe presa americană? Primii care scuipă în direcția ei sunt americanii normali la cap. Nu de fapt ei sunt următorii, primii sunt palestinienii. Iar Bukele e palestinian.
Nayib s-a implicat discret și în campania electorală americană susținându-l pe Trump, bineînțeles. Ca răsplată, imediat după investire, Trump pune mâna pe telefon și-l sună: „Nayib, am auzit că ai o închisoare mare, mai ai loc în ea? Vreau să-ți trimit niște băieți de la tine și din Venezuela. They are eating oru cats, they are eating our dogs.” „Grab them by the pussy!”
