Capitolul 2. Data. 25 Decembrie 1989

Preambul

„Totul a fost premeditat și pregătit cu mare migală și în detaliu. În fond, a fost o diversiune declanșată cu mult timp înainte. Noi, serviciul de informații al României, am știut. Chiar am mai spus-o, eu eram în conducerea contraspionajului român la vremea respectivă, am aflat informația și ziua când urma să fie executat Ceaușescu. În octombrie eu am știut că în 25 decembrie va fi lichidat. Cui să-i raportezi și cine să țină seama de informații de acest gen?! Te mai scotea și la zid cumva că ești tu un trădător și vrei să creezi probleme.”

Colonel Filip Teodorescu Locțiitor al Șefului Direcției Contraspionaj din Departamentul Securității Statului

Conform „Dicționarului de magie, demonologie și mitologie românească” întocmit de specialistul în semiotică prof. dr. Ivan Evseev: 

„Crăciunul este denumirea Sărbătorii Nașterii Domnului Iisus Hristos, celebrată în calendarul creștin pe 25 decembrie… Seara Crăciunului (Seara de Ajun) deschidea șirul sărbătorilor de iarnă, care țineau 12 zile și se terminau în ajunul Bobotezei. La mijloc cădea Anul Nou, marcând renovarea timpului. Conform unui scenariu mitic universal, toate acțiunile din această perioadă de renovare a timpului aveau la bază ideea coborârii lumii în haos și reinstaurarea unei noi ordini cosmice. Cele douăsprezece zile constituiau o perioadă de timp impur, periculos, deoarece se desființează granițele dintre lumea de aici și lumea de dincolo. Este timpul prielnic tuturor actelor de magie agrară, medicală, erotică și actelor divinatorii…”10 „Perioadele intense de ghicit și făcut farmece și desfacere sunt plasate în preajma marilor sărbători solstițiale și echinocțiale” (F) 

Ceaușescu a fost executat exact în ziua de 25 decembrie, de Crăciun, care alături de Paște este cea mai importantă zi a creștinătății și a românilor. Executarea sa rapidă, în urma unui simulacru de justiție, a fost argumentată la momentul respectiv prin pericolul reprezentat de „teroriști”, un grup vag identificat, constituit, se prezuma, din elemente ale Securității fidele președintelui, care declanșaseră o insurecție armată cu scopul eliberării lui Ceaușescu. Confruntați cu pericolul unui război civil, conducătorii revoluționarilor au hotărât în seara zilei de 24 decembrie 1989 judecarea sumară și lichidarea lui Ceaușescu în ziua următoare, care coincidea cu Crăciunul. Cu ducerea la îndeplinire a acestei misiuni au fost mandatați Gelu Voican Voiculescu, un necunoscut la vremea respectivă, și generalul Victor Atanasie Stănculescu, care preluase conducerea armatei. În ziua de Crăciun, cei doi, însoțiți de un detașament de parașutiști, procurori și judecători militari au aterizat în incita unității militare din Târgoviște unde Nicolae Ceaușescu și soția sa fuseseră arestați încă din ziua de 22 decembrie. Completul de judecată adus de la București căruia i-au fost adăugați trei asesori populari din rândul militarilor locali, a fost instruit de Voican Voiculescu să finalizeze „judecata” în 15 minute. Operațiunea a fost finalizată rapid, elicopterele decolând spre București în circa două ore. 

Era oare necesară împușcarea lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu tocmai în ziua de Crăciun? Nu putea fi evitată întinarea sărbătorii creștine? Ceaușescu fusese arestat deja de trei zile și era ținut în siguranță în incinta unei unități militare înțesate de soldați. Dacă pericolul terorist a fost unul regizat, actul final ar fi putut fi amânat fără probleme încă o zi, două, trei sau o săptămână etc. Momentul primei apariții a teroriștilor (București, 22 decembrie 1989, orele 18) coincide aproape la minut cu cel al aducerii soților Ceaușescu în interiorul unității militare. (F) În general, istoricii tind să vadă o legătură între apariția „convenabilă” a teroriștilor în seara zilei de 22 decembrie și necesitatea grupurilor conspirative de a se organiza fără presiunea străzii, înlăturând potențialii rivali și asigurându-și totodată legitimitatea prin victoria în luptă asupra unor forțe loiale vechiului regim. Deși nu negăm valabilitatea acestor argumente, dorim să punctăm suplimentar și faptul că, fără apariția teroriștilor, noua putere nu ar fi avut nicio justificare pentru judecarea sumară a cuplului Ceaușescu. (F) Fără argumentul existenței unor teroriști care ar intenționa să-l elibereze, Ceaușescu ar fi trebuit judecat într-un proces amplu, de durată, cerut de altfel de opinia publică, care nu a dorit niciodată lichidarea sau linșajul, ci judecata. La Timișoara s-a strigat „Să fie judecat/Aici(ea) în Banat!”. Execuția sumară pe 25 decembrie a răpit de fapt adevăraților revoluționari judecata solicitată. 

Pe de altă parte, dacă se acceptă teza oficială că teroriștii apărători ai vechiului regim au reprezentat o forță reală iar spectrul războiului civil nu putea fi evitat decât prin eliminarea fostului conducător, ne întrebăm de ce s-a așteptat trei zile până la executarea lui Ceaușescu? 

Și totuși nu citim prea mult într-o coincidență, în potrivirea dintre data Crăciunului și momentul execuției fostului președinte al României?! Până la urmă, chiar și în ipoteza în care un grup conspirativ a organizat o lovitură de stat și a beneficiat de pe urma înscenării teroriste, acest grup ar fi avut tot interesul de a scăpa cât mai rapid de existența incomodă a lui Ceaușescu. Un amplu proces public, întins pe săptămâni de zile, ar fi fost indezirabil pentru noua conducere. Construcția justificării le-a luat trei zile. Odată ce înscenarea teroristă pusă în practică și-a atins scopul – eliminarea fostului șef de stat și asigurarea preluării puterii de către noii lideri – ea a fost încheiată rapid, cu un număr minim de victime. Poate chiar ar trebui să le fim recunoscători pentru rapiditate! 

Ritualuri anti-creștine cu ocazia Crăciunului 

Vom amâna pentru final o concluzie asupra cazului Ceaușescu, nu însă înainte de a puncta că alegerea temporală a anumitor momente pentru săvârșirea unor acte cu caracter ritual nu este întâmplătoare. Sabatul, Duminica, Învierea, Nașterea Domnului etc. au toate o explicație liturgică clară și distinctă. Asemenea tuturor sărbătorilor creștine importante, Crăciunul a devenit un punct de reper și pentru o serie de culte sataniste, cu acest prilej fiind săvârșite o serie de ritualuri ce includ sacrificii umane. Acestea sunt în general comise în ajunul sărbătorii creștine. Mărturie în acest sens stă cartea „The Franklin Cover-Up – Abuz de copii, satanism și crimă în Nebraska12, scrisă de John DeCamp în 1991. În această carte autorul investighează o serie de acuzații de pedofilie și ritualuri satanice desfășurate la vârful partidului republican din Statele Unite. Întrucât primul investigator al acestor chestiuni murise într-un accident suspect, John DeCamp, un om cinstit, cercetează la rândul său informațiile iar ceea ce descoperă îl șochează. Se întâmplă că DeCamp, pe lângă faptul că fusese de patru ori senator de Nebraska; era și prieten foarte apropiat cu șeful CIA, William E. Colby, omul care tocmai câștigase Războiul Rece. Între DeCamp și șeful CIA are loc următorul dialog, redat în prologul cărții: 

„Ce trebuie să înțelegi, John, este că uneori există forțe și evenimente prea mari, prea puternice, cu o miză prea importantă pentru alți oameni sau instituții, și că nu poți să faci nimic contra lor, nu contează cât de răi sunt și oricât de sincer și de dedicat ai fi, și oricâte dovezi ai avea împotriva lor. Este pur și simplu un fapt pe care trebuie să-l accepți. Ți-ai făcut treaba. Ai încercat să expui răul și răufăcătorii. Te-a costat teribil. Dar cel puțin până acum nu te-a omorât. Îți spun, ieși din treaba asta înainte să te omoare. Câteodată lucrurile sunt prea mari pentru a ne opune și atunci trebuie să facem un pas în lături și să lăsăm istoria să-și urmeze cursul. Pentru tine John, acum e un astfel de moment” m-a avertizat Bill, cu Sally (soția sa, fost ambasador) dând din cap afirmativ. (…) 

„Dar Bill, am răspuns eu, cineva trebuie să facă ceva. Problema este că instituțiile noastre și guvernul au devenit corupte. Dacă există o acoperire și eu sunt convins că așa e, deși la început am crezut că toată povestea din Franklin e doar o fantezie, atunci această acoperire se poate face doar cu asistența activă a unor instituții cheie, de la guvern la instanțe și poliție, de la politicienii de vârf la mass media și la cei mai bogați lideri ai comunității de afaceri și ai țării. (…) Nu pot să cred că îmi spui asta Bill. Îmi spui să abandonez și să plec, când știu că sunt copii abuzați și omorâți; când știu că cei mai respectați cetățeni și oameni de afaceri sunt implicați până-n gât în trafic de droguri și corupție, când orice părticică din trupul meu îmi spune că răul triumfă și oricine ar putea să facă ceva e prea speriat de cei din jur? Cum poate un om onest sau inteligent să spună așa ceva? Dacă abandonăm acum, se va afla vreodată adevărul și se va face ceva contra acestui rău și contra corupției?” 

Or, spune DeCamp aceste abuzuri rituale erau săvârșite tocmai de Crăciun (F): 

„… toată lumea crede că Crăciunul este un timp atât de minunat. Și a mărturisit (una din fetițele abuzate n.n.) că ura Crăciunul, de abia aștepta să se termine, pentru că tot ce putea auzi era plânsetul copiilor. Crăciunul este vremea în care mureau cei mai mulți copii. Și-a acoperit urechile și a plâns pentru două ore și jumătate țipând: «Opriți-i, opriți-i, opriți-i! Spune-i lui Dumnezeu să-i oprească!» Tot ce putea auzi erau strigătele și plânsetele copiilor. 

Pentru copiii cu care am vorbit Crăciunul era una dintre perioadele cele mai rele. Trei copii mi-au povestit o istorie similară…”

… și DeCamp continuă cu descrierea unui omor ritual desfășurat în interiorul unei biserici cu ocazia Crăciunului. Vom scuti cititorul de o descriere amănunțită a unei astfel de ceremonii, ideea importantă pentru studiul nostru fiind că sărbătoarea creștină, prin însăși natura ei, are o importanță rituală și pentru cultele anti-creștine. 

Sărbători solstițiale și zei păgâni 

Crăciunul se suprapune de asemenea unei multitudini de sărbători pre-creștine, care celebrau revenirea soarelui, creșterea zilei, înnoirea timpului. În toate culturile, acestei perioade de timp impur din jurul solstițiului de iarnă, atunci când soarele moare pentru a renaște, îi corespund sărbători importante. În antichitatea romană de exemplu, cam în aceeași perioadă în care a început Revoluția Română se sărbătoreau Saturnaliile. Potrivit calendarului iulian, Saturnaliile începeau pe 17 decembrie și durau până pe 23 ale aceleiași luni. Cu această ocazie regulile erau inversate, sclavii deveneau stăpâni, erau permise jocurile de noroc, normele morale erau abolite, se practicau ritualuri orgiastice etc. Potrivit lui Mircea Eliade, această confuzie socială și frenezia ritualurilor care o însoțeau simboliza întoarcerea Cosmosului în Haos. 

„În ultima zi a anului, Universul se topea în Apele primordiale (…) «amestecul» social, libertinajul și Saturnaliile simbolizează întoarcerea la starea amorfă care a precedat Facerea Lumii. Atunci când este vorba de o «creație» la nivelul vieții vegetale, scenariul cosmologico – ritual se repetă, pentru că noua recoltă echivalează̆ cu o nouă «Creație». Ideea de reînnoire – pe care am întâlnit-o în ritualurile de Anul Nou, unde sugerează deopotrivă reînnoirea Timpului și regenerarea Lumii – se regăsește în ritualurile orgiastice agrare. Și aici, orgia este o întoarcere în Noaptea cosmică, în preformal, în «Ape», cu scopul de a asigura regenerarea totală a Vieții și, prin urmare, fertilitatea Pământului și bogăția recoltelor.” 

Revoluția Română corespunde întru totul acestei caracteristici de inversiune socială. În Saturnaliile din 1989 stăpânul a fost înlăturat și supușii au preluat puterea! (F) 

Pe 25 decembrie, adică exact ziua în care a fost executat Ceaușescu, în Imperiul Roman precreștin se aniversa „Sol Invictus” – sărbătoarea păgână închinată soarelui, derivată din cultul lui Mithra și instituționalizată în anul 274 de împăratul Aurelian, același care a decis retragerea legiunilor romane din Dacia. (F) 

Dar „Sol Invictus” este o sărbătoare apărută târziu în calendarul roman. Cea mai veche sărbătoare romană ocazionată de solstițiul de iarnă este cea a lui Janus, un zeu ciudat, zeul începutului și sfârșitului, al pasajelor și al porților. De la Janus, înfățișat întotdeauna cu două fețe, una privind spre trecut și cealaltă spre viitor, cu un sceptru și una sau două chei, una de aur și cealaltă de argint simbolizând cele două solstiții, ne-a rămas în calendar numele primei luni a anului – Ianuarie. În ceremoniile religioase romane Janus era întotdeauna primul pomenit, lui i se aduceau sacrificii înaintea celorlalți zei, indiferent de sărbătoare și indiferent de zeul sărbătorit, pentru că prin el se dobândea accesul la ceilalți zei. Privind atât spre trecut cât și spre viitor, Janus este totodată zeul tranziției și al noilor perioade istorice. Putem afirma așadar, fără să ne fie frică că greșim, că în România „perioada de tranziție” a început exact în același moment în care în Imperiul Roman se sărbătorea Janus, zeul tranziției. (F) 

În mod curios, Janus nu este doar zeul începutului și sfârșitului de epocă, ci și zeul societăților inițiatice. (F) René Guénon, un ezoterist francez cu al cărui nume ne vom mai întâlni pe parcursul acestui studiu, scria următoarele despre simbolistica acestui zeu: 

„Faptul că Janus a fost zeul inițierii este foarte important… Janus prezida asupra Colegia fabiorum – supervizorii inițierilor, care în toate civilizațiile tradiționale erau legate de meșteșuguri. Remarcabil aici este că avem ceva, departe de a dispare odată cu civilizația romană antică, a continuat fără întrerupere în creștinism și care poate fi urmărit până în prezent, oricât de ciudat poate părea acest lucru acelora care sunt ignoranți în ceea ce privește anumite transmiteri. 

(…) Chiar și în forma sa modernă, speculativă, masoneria și-a păstrat ca una din originile cele mai explicite sărbătorile solstițiale consacrate celor doi sfinți Ioan, aceste sărbători fiind dedicate anterior celor două fețe ale lui Janus. Aceasta este forma sub care a fost menținută învățătura tradițională asupra celor două porți solstițiale și conexiunile ei inițiatice, în societatea occidentală modernă”.

Ancient Roman god Janus (Ianvs) from the Works of William Shakespeare. Vintage etching circa mid 19th century.

Janus – zeul roman al tranziției, al începutului și sfârșitului 

Alte semnificații ale datei 

Dacă în calendarul religios roman pe 25 decembrie erau sărbătoriți „Sol Invictus” sau Janus, zeul tranziției, la evrei, care își au propriul calendar religios, în decembrie se sărbătorește Hanukkah, sărbătoarea candelelor. Hanukkah se sărbătorește de-a lungul a opt zile și include neapărat cea mai scurtă zi a anului și o zi cu lună nouă. Cu acest prilej se aniversează victoria iudeilor asupra monarhiei seleucide și cea a iudaismului asupra elenismului. 22 decembrie, data înlăturării lui Ceaușescu, și 30 decembrie, data la care acesta a fost îngropat, corespund primei și respectiv ultimei zile de Hanukkah din 1989, ziua primei și ultimei candele aprinse în cadrul aniversării.(F) În fine, Ceaușescu este înlăturat odată cu debutul zodiei Capricorn, care începuse în 21 decembrie. În decembrie 1989 a avut loc un fenomen astronomic extrem de rar: soarele și patru planete, Mercur, Saturn, Uranus și Neptun, se situau în aceeași zodie, cea a Capricornului. În termeni tehnici această aglomerare planetară poartă numele de doriforie. Astrologii consideră astfel de aglomerări planetare ca fiind prevestitoare ale unor mari schimbări. De pildă anii 623 – 628, care au fost martorii unui fenomen astronomic similar, au fost anii apariției islamului. Potrivit tradiției creștine, nașterea lui Iisus a fost la rândul său vestită de steaua urmată de magi… 

3 comments

  1. Scanteietoare si mestesugite, mi s-au parut capitolele cartii! Impresia limpede am avut-o, dupa ce-am reusit sa trec de „socul” ocultismului si al ritualurilor sale, intelegand ca nu reprezinta o semnificatie deosebita pentru autor, ci doar pentru cei implicati in evenimentele derulate la acea vreme. Si toate acestea izvorate din impresia clara, ca ezoterismul e o doctrina cabalista care n-are de-a face cu invataturile crestin-ortodoxe, ci mai mult (ca sa nu spun total) cu spiritul suprem al raului, care ispiteste si dezbina. Pe masura ce avansam cu cititul, mesajul randurilor scrise imi pareau, fara deosebire, atat proiectii in realitatea de atunci, cat si incercari de descifrare a unor succesiuni de actiuni, de etape despre care, cu totii probabil, stim putin si banuim enorm. Un subiect atat de spinos, de controversat, de provocator, care a demonstrat cum multe lucruri ce pot parea „imposibile” se adeveresc in timp. Personal, mi-a placut cum a fost gandita si expusa succesiunea metodelor care ne-au fost aplicate! Iar versetul, din Apocalipsa lui Ioan, din finalul cartii a fost extrem de inspirat ales! Pentru cine vrea sa-i priceapa sensul, desigur!

  2. Imi cer scuze, dar din graba si neatentie am gresit! Rectific:

    „mesajul randurilor scrise imi parea”….

    „de descifrare ale unor succesiuni”….

    :)))) Tastatura este naravasa cateodata, iar gandurile o iau inaintea scrisului.

    Scuzati!

  3. Un articol realist al jurnalistului Dragos Dumitriu:

    https://ro.sputnik.md/columnists/20200126/28987838/A-trit-i-a-murit-ca-un-Leu-Cei-care-l-au-ucis-sfresc-urt-ca-mgarii.html

    Fie ca ne place sau nu, Ceausescu a reprezentat parte a istoriei acestui popor, iar ceea ce iubesc la natiunea rusa (pe langa Soljenitin si Dostoievski) este ca nu-si repudiaza trecutul, ca l-a acceptat si l-a inteles, chiar daca a fost o monarhie absoluta inca din 1721 si pana in 1917. Poate si romanii vor lua exemplu si vor intelege, ca schimbarea trebuie sa se produca de jos in sus, incepand de la omul de rand. Altfel, degeaba ne dorim un om providential, asa cum este considerat V. Putin, daca nu stim sa-l „crestem”…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.