Ce spunea Ceaușescu despre Brucan ?
13 Martie 1989 (la două zile după difuzarea „Scrisorii celor șase”)
Stenograma ședinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din 13 martie 1989, disponibilă online în Revista Sfera Politicii Nr. 2(178)/2014, http://revistasferapoliticii.ro/sfera/pdf/Sfera_178-Rev1.pdf
Tov. Nicolae Ceaușescu : Tovarăși, o să vă prezint foarte pe scurt, pentru că vreau să fie cunoscută și de membrii Comitetului Politic Executiv, problemă care se referă la câţiva vechi clienţi, ca să zic așa, derbedei politici, declasaţi și moral și politic, faţă de care partidul a luat o serie de măsuri.
În primul rând este vorba de Brucan, este exclus mai de mult din partid și care este agent al serviciilor străine.
Tov. Elena Ceaușescu : Este recrutat de mult de americani.
p. 101-102
Tot Ceaușescu despre Brucan la 18 august 1989
Stenograma ședinţei Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din 18 august 1989, disponibilă în același număr al Revistei Sfera Politicii
Tov. Coman Ion: Este cu atât mai grav la Apostol, cu cât înainte de redactare a fost prevenit să nu ia legătura cu Silviu Brucan, care este spion în slujba imperialismului american. I-am atras atenţia că este pasibil de rigorile legii.
Tov. Nicolae Ceauşescu: El a venit din străinătate, a fost recrutat încă din străinătate şi aici a executat ce i s-a spus.
Tov. Elena Ceauşescu: încă de mult timp a fost recrutat, în străinătate.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Acolo a devenit agent al spionajului străin.
Tov. Elena Ceauşescu: Iar aici şi-a continuat activitatea.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De altfel, el când a venit în ţară s-a oprit în Anglia, în RFG.
Tov. Constantin Nicolae: în Anglia a dat un interviu la reţeaua BBC, cu condiţia să fie dif uzat după moartea lui. (o imbecilitate, acesta era nivelul unui membru CPex – notă BH)
Tov. Nicolae Ceauşescu: Acolo, de fapt, s-a oprit să fie instruit cum să-şi ducă activitatea. Asta este problema şi înseamnă că, realmente, trebuie să luăm o poziţie fermă faţă de tot şi de toţi care nesocotesc legile ţării. Aţi văzut cum au procedat în Cuba, inclusiv în China faţă de trădători, că altfel nu putem să le spunem. Nu este vorba acum să ne grăbim. Trebuie totuşi o poziţie clară şi trebuie trase concluzii şi luate măsuri ferme.
Tov. Elena Ceauşescu: Trebuie să informăm partidul.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De aceea am vrut să informăm Comitetul Politic Executiv şi să vedem, după 23 August, să informăm întregul partid. Cu aceasta, tovarăşi, am putea să închidem şedinţa,
p. 105-106
Ce spune Brucan despre Brucan?
Citate din volumul Generația irosită (Ediția a II-a, 1992)
„În anii ’80 relațiile (cu Ceaușescu – n.BH) s-au stricat. Am fost convocat la CC de către Eugen Florescu șeful Secției de propagandă. Pe masa din biroul lui se aflau tăieturi din presa străină cu articolele mele critice la adresa politicii economice și culturale a URSS și a celorlalte țări socialiste. (…) Florescu s-a înfuriat și a început să mă amenințe comunicându-mi că nu voi mai primi pașaport pentru a călători în străinătate.
Am comunicat universităților și asociațiilor din străinătate, că nu pot participa la acțiunile lor, după care a urmat o avalanșă de telegrame și scrisori adresate lui Ceaușescu și Andrei (Ștefan Andrei n.n.) în care se cerea anularea interdicției, iar când a venit la București Secretarul Departamentului de Stat Alexander Haig, în fruntea listei încălcărilor drepturilor omului pe care i-a prezentat-o lui Ceaușescu era Silviu Brucan. Prietenii și colegii americani lucraseră bine.”
p.154
Brucan continuă spunând cum a fost invitat în anii 70-80 să țină cursuri în America la Darmouth College (o universitate din faimoasa „Ivy League” a celor mai vechi și prestigioase 8 universități americane) și în Franța la Sorbona pentru a concluziona:
„Cu venitul în dolari de pe urma cursurilor universitare în America, Anglia sau Franța și a drepturilor de autor de la cele 5 cărți publicate în SUA și traduse în mai multe limbi, mă aflam chiar în categoria „upper middle-class” care abia acum se înfiripă în România.”
„Foarte puțini intelectuali români au călătorit atât de des în străinătate și nu știu dacă mai există un caz de autor român care să fi publicat atâtea cărți în străinătate în domenii sensibile sociale și politice.”
p.156
Pe 16 noiembrie 1987, la o zi după Revolta de la Brașov:
„.. primul lucru pe care l-am făcut luni dimineața a fost să mă duc la Biblioteca Americană, al cărui (sic n.BH) director, Mr. Leslie High, mi-era prieten. Știam că biroul său este bine căptușit electronic, așa încât am scris pe o foaie de hârtie un scurt raport despre cele întâmplate la Brașov, rugându-l să aranjeze ca să ajungă unde trebuie pentru a fi imediat transmis prin posturile de radio în limbă română Vocea Americii și Europa Liberă. (posturi CIA, evident n.BH)” p.167
Presa occidentală din SUA, Franța, Marea Britanie se conformează cererii lui Brucan, transmițând mesajul dat lui Mr. Leslie High în Biblioteca Americană din București:
„Marile ziare internaționale au publicat textul întreg al declarației. Ziarul The New York Times a publicat relatarea sub titlul „Personalitate română avertizează împotriva represiunii”; Le Monde a comentat: este pentru prima dată când un membru de partid de importanța lui Brucan adoptă o asemenea poziție… The Independent nota: „declarația lui Brucan reprezintă o ieșire în arenă fără precedent… săptămânalul Time a mers mai departe: Pentru analiștii occidentali, Brucan pare a face prima mișcare în direcția unei lupte pentru putere… Dar lucrul cel mai important, declarația a fost radiodifuzată în limba română în repetate rânduri de către Vocea Americii, Europa Liberă, BBC. The Economist scria. …”
Când în martie 1988, John Whitehead subsecretar al Departamentului de Stat (post echivalent cu cel al Victoriei Nuland) vine la București:
„Joi dimineața am primit prin curier o invitație de la Ambasada americană, la o recepție în onoarea domnului Whitehead. În plus eram invitat să rămân la dineu.” p. 173
În 17 iunie 1988 lui Brucan i se eliberează pașaportul. Destinația SUA: merge la Boston și la Darmouth College. Dă un interviu ziarului Boston Globe căruia în spune:
„Ți s-a întâmplat vreodată să-ți rămână un os de pește în gât. Nu poți nici să-l scuipi afară, nici să-l înghiți. Ei bine eu sunt un os de pește în gâtul lui Ceaușescu” p.174
„În iunie, înainte de a zbura spre America .. i-am vizitat pe ambasadorul american Kirk și pe ambasadorul britanic Hugh Arbuthnott pentru a aranja cu ei întâlniri la Departamentul de Stat și la Foreign Office. I-am pus la curent cu textul Scrisorii .. Desigur le-am pus în vedere că secretul absolut despre întreaga afacere este obligatoriu… așa încât l-am rugat pe Michael Parmley să transmită textul provizoriu al Scrisorii celor 6 cu semnăturile” p.181
Odată ajuns în SUA Brucan se decide să dea și interviuri. Imediat posturile guvernamentale îl deschid ușile:
„Am decis să acord două interviuri posturilor de radio Europa Liberă și Vocea Americii” p.182
În noiembrie 1988 Brucan ajunge în Anglia:
„Vizita la Londra, în noiembrie, a fost mult mai elaborată, începând cu o conferință la Wilton Park (o agenție a ministerului de externe britanic – notă BH), urmată de conferințe la Oxford University, London University și Sussex University și una neașteptată la Academia Militară Regală Sandhurst. Punctul culminant a fost la Foreign Office unde am avut o lungă convorbire cu dl. William Waldegrace, ministru de stat, urmată de o întâlnire tot atât de intersantă cu dl. Martin Nicholson, consilierul doamnei Thatcher pentru Europa de Est.”
The Guardian publică articole despre Brucan, la fel cum făcuse și International Herald Tribune. Apoi:
„Pot să afirm categoric că atât la Washington cât și la Londra am primit asigurări de sprijin și încurajare pentru planurile noastre. Mai mult decât atât, ambasadorii american și britanic la București au primit instrucțiuni să mă viziteze în momentul arestării mele la domiciliu” p.183
Apoi Brucan susține că a fost și la Moscova unde s-ar fi întâlnit cu Gorbaciov pe care l-ar fi informat despre plauri iar acesta
„ a fost de acord dar repeta mecanic mereu: partidul trebuie să rămână în picioare…. Nu vă așteptați la nici un fel de ajutor din partea noastră, deși noi dorim să vedem sfârșitul regimului ceaușist. ” p.188
Cu alte cuvinte, presupunând că această întâlnire a avut cu adevărat loc, Brucan îl informa pe Gorbaciov despre planurile revoluției colorate pregătite de americani și britanici, asigurându-se de non-combatul sovieticilor. Vizita ar mai avea o logică, punctată în carte chiar de autor: vizitând Moscova, Brucan își consolida propria siguranță mizând pe faptul că autorităților comuniste de la București le va fi frică să lichideze un om care avea susținere și în Est.
Înainte de a reveni la București, la Viena, Brucan acordă noi interviuri pentru Europa Liberă și Vocea Americii.
În fine, în timpul anchetei, după difuzarea Scrisorii celor Șase, ofițerii de securitate îl pun pe Brucan să asculte declarația dată de Gheorghe Apostol, cel mai important semnatar al scrisorii, care admite că a căzut în capcană și afirmă că Brucan e spion american:
„Pe timpul anchetei am prezentat banda magnetică cu înregistrarea declarației lui Apostol Gheorghe prin care acesta îl demască că a furnizat informații economice și politice unor diplomați spioni americani, englezi, olandezi. Că este un trădător de patrie care trebuie judecat cu toată asprimea. A ascultat cu cea mai mare atenție conținutul înregistrării, dând semne de maximă nervozitate atunci când se pronunțau cuvinte ca „trădător”, „vândut imperialiștilor americani, în final concluzionând că nu are nici un dubiu cu privire la autenticitatea acesteia”. p.204
Ce spun acum unii „istorici” români proveniți din fosta Securitate?
Revoluția română a fost organizată de KGB (prin agentul Brucan care a coordonat lovitura de stat).
Acestora parcă tot Brucan le răspunde din mormânt:
„Că KGB abia era în stare să facă față convulsiunilor și răsturnărilor din Uniunea Sovietică, asta nu-i tulbură pe întreprinzătorii autori confruntați cu un termen de predare a manuscrisului.” P.165
Deci, Brucan zice că s-a întîlnit cu Gorbaciov.
Dar iată ce zice Gorbaciov:
Radu Moraru: Ultimele două întrebări. Vi-l amintiți pe Silviu Brucan?
Mihail Gorbaciov: Nu. Cine e?
Radu Moraru: A afirmat că v-a întîlnit în 1989, la Moscova.
Mihail Gorbaciov: De-a lungul timpului, m-am întîlnit cu nu mai puțin de un milion de oameni. Cine este?
https://mariusmioc.wordpress.com/2019/11/26/mihail-gorbaciov-ceausescu-era-un-interlocutor-dificil-dar-totusi-noi-ne-intelegeam-bine-vi-l-amintiti-pe-silviu-brucan-nu-cine-e-l-am-cuno/
Unde se poate găsi textul complet al „scrisorii celor 6”?
În cartea lui Brucan „Generația irosită”. S-ar putea să fie disponibil undeva și online.
Oricum, textul nu e important. Important e că asigurând difuzarea documentului la BBC, Vocea Americii și Europa Liberă, Brucan devine conducătorul de facto al opoziției politice la Ceaușescu. Acționând astfel Brucan a demonstrat că poate rezolva comunicarea cu exteriorul și că acțiunile sale sunt sprijinite 100% de americani și britanici. Așa s-a ajuns în situația ca în 22 decembrie Brucan să-i spună lui Iliescu cine intră în guvern și cine nu.