Ciudatul război din orient – Bilanț intermediar

Am lăsat să treacă câteva zile înainte de a încerca să trag câteva concluzii. Încep prin a afirma direct că, în cvasi-unanimitate, analiștii pe care îi urmăresc fac spune la gură înjurându-l pe președintele Trump pentru că ar fi trădat programul MAGA și baza sa electorală prin implicarea Americii într-un nou război. Hai să recapitulăm cum au evoluat lucrurile:

• Pe data de 13 iunie Israelul declanșează un atac surpriză asupra Iranului. Atacul are loc în timpul negocierilor asupra programului nuclear iranian și este efectuat de o țară (Israel) care posedă toate tipurile de arme de distrugere în masă, fără să accepte cea mai mică monitorizare internațională asupra acestora. Temporar sunt scoase din uz instalațiile anti-aeriene ale persanilor, o serie de generali și oameni de știință implicați în programul nuclear sunt asasinați.
• Iranul ripostează atacând în valuri Israelul. O serie de obiective militare sunt aduse la stadiul de ruină. Israelienii se ascund prin buncăre.
• Timp de o săptămână au loc schimburi periodice de lovituri. Datorită cenzurii nu se pot cunoaște efectele concrete ale loviturilor. Cert este că celebrul „Iron Dome” israelian se dovedește incapabil să facă față ofensivei iraniene. 
• În stilul caracteristic, Președintele Trump anunță „cea mai formidabilă represiune” asupra Iranului, Bombardierele americane aruncă niște bombe asupra muntelui în care sunt ascunse o parte din instalațiile nucleare iraniene.  „Cele mai bune bombe” ale  „celui mai eficient și minunat atac din istorie” se presupune că „distrug complet” programul nuclear iranian fără a pricinui nici o victimă omenească. Uraniul îmbogățit ca urmare a programului nuclear iranian e de negăsit.
• Iranul replică anunțându-i pe americani unde va ataca, adică asupra unei baze militare din Qatar. Sunt trimise niște rachete iraniene, din nou fără victime.
• Americanii anunță un armistițiu între Israel și Iran, pare-se la cererea israelienilor.
• Nu se ajunge la un război între SUA și Iran – obiectivul principal al israelienilor.

Înainte de a emite opinii să încercăm un bilanț intermediar:

Israel

Plusuri

• +Se dovedește încă o dată extrem de redutabil în atacarea unor indivizi în cele mai înalte poziții ale unui stat rival. Pare capabil să asasineze pe oricine.

Minusuri

• -Se dovedește extrem de vulnerabil în cazul unor conflicte pe scară largă. Fără asistență americană Israelul pare pierdut în orice conflict cu o putere semnificativă.
• -Puterea israeliană pare să țină mai degrabă de arsenalul războiului psihologic. În momentul în care inamicul depășește paralizia fricii de a riposta, israelienii nu mai știu ce să facă.
• -Atacurile dovedesc odată în plus, că Israelul nu respectă nicio regulă diplomatică, ceea ce compromite capacitatea sa de a purta negocieri. 
• -Necesitatea de a implica SUA și solicitarea armistițiului pune în pericol statutul de dominație regională al țării. Iranul s-a dovedit un challenger pe măsură.
• -Societatea israeliană e surpinsă de capacitatea de ripostă neașteptată a unui inamic geopolitic. E neclară situația personală a lui Netanyahu în acest context..
• -Nu se ajunge la un război între SUA și Iran – obiectivul principal al israelienilor.

Iran

Plusuri

• +Asasinatele nu par să afecteze capacitatea de ripostă militară a țării.
• +Își confirmă statutul de putere militară regională capabilă să răspundă oricărui inamic.
• +Sporirea unității naționale în fața agresiunii externe (cel puțin pe termen scurt)
• +Nu se ajunge la un război între SUA și Iran – obiectivul principal al israelienilor.

Minusuri

• -Pare penetrat de serviciile secrete occidentale și de Mossad. Incapabil să asigure securitatea liderilor politici, militari și a oamenilor de știință.
• -Schimbarea de regim, un alt obiectiv al atacului israelian, ar putea fi realizată treptat, pe măsură ce sunt eliminați liderii semnificativi. 
• – Obiectivele militare bombardate de Israel (și SUA?)

În tot acest timp pentru Trump bilanțul sună în felul următor: își riscă reputația de pacifist și pro-american (America First) devenind în ochii lumii un susținător al atacului israelian. Patrioții americani îl consideră un trădător iar discursul său pompos și infantil îl discreditează. Toate acestea sunt adevărate. Dar în fața cui e discreditat Trump, în fața propriilor suporteri? Ce altă alegere vor avea aceștia, vor sări în tabăra globalistă? Cu siguranță – NU. Dimpotrivă, prin acțiunile sale Trump a devoalat, pentru cine mai avea vreo îndoială, influența lobby-ului israelian în politica americană. Este extrem de probabil că americanii au fost informați în prealabil și nu s-au opus inițiativei israeliene. Încurajându-l tacit sau explicit pe Netanyahu, Trump l-a făcut pe acesta să intre într-o capcană mortală. (Vezi bilanțul de mai sus). Vulnerabilitatea militară de care a dat dovadă Israelul poate fi fatală pentru viitorul politic al lui Netanyahu. Dacă acest lucru a fost făcut involuntar sau nu, rămâne de discutat. Din interviurile realizate la Mar-a -Lago de jurnalistul israelian Barak Ravid, știm că Trump îl considera pe Netanyahu direct responsabil pentru trucarea alegerilor prezidențiale din 2020. Președintele american este așadar fie un moș senil și capitulard care prin acțiunile sale a riscat un nou război „pentru Israel/ pentru globaliști”, fie un jucător machiavelic care își plătește polițele la rece.

PS. Atașez un comentariu de Alez Krainer, unul din foarte puținii analiști pe care i-am văzut judecând lucrurile într-un mod asemănător.