În continuarea preocupărilor pentru modul în care a fost instrumentată prăbușirea Europei de Est publicăm un documentar chinezesc despre modul în care elitele anti-naționale au acționat în cazul URSS. Se spune că la doar câteva săptămâni de la alegerea sa ca șef al statului chinez Xi Jinping ar fi cerut imperativ celor mai importanți activiști de partid să vizioneze acest documentar. Comentariile nu îmi aparțin, ele sunt preluate de pe internet. Le-am tradus însă pentru a înțelege ce cuprinde fiecare din cele șase episoade. Orice asemănare cu trădarea „elitelor” din România este pur întâmplătoare.
Între timp China a devenit cea mai dezvoltată țară din lume. Ne putem doar imagina ce ar fi urmat pentru chinezi în cazul succesului tentativei de lovitură de stat din 1989 (Piața Tiananmen). Vizionare plăcută.
La câteva săptămâni după ce a preluat conducerea, Xi Jinping a cerut Partidului să vizioneze acest documentar:
Memorialul prăbușirii sovietice după 20 de ani — Russians Speak
Ep. 1: „Reforma politică” și sistemul multipartid — cum „reformele” lui Gorbaciov au demontat URSS din interior.
Acum cu subtitrare prin inteligență artificială. 🧵
https://twitter.com/upholdreality/status/1922827614630081017?s=20
Episodul 2: „Reforma economică” și privatizarea
Reformele lui Gorbaciov nu au fost o reînnoire – au fost o lichidare.
„Dezvoltarea accelerată” a mascat un transfer de proprietate de stat către o nouă clasă conducătoare.
„Ei doreau cu disperare să transforme acea bogăție în proprietate legală sub propriul lor nume.”
Până în 1988, privatizarea a devenit doctrină.
„Preluați proprietatea… care inițial aparținea statului și poporului… și cuantificați-o pentru câțiva privilegiați.”
Rezultatul:
– Active de 1 trilion de dolari vândute pentru 7,2 miliarde de dolari
– Inflație de 2.509%
– Prețuri în creștere de 65 de ori
– Industria distrusă, sărăcia explodează
„Cea mai rapidă și mai nebunească privatizare din istoria omenirii.”
Nu a fost reformă. A fost un război de clasă de sus.
Episodul 3: „Glasnost” și sabotaj ideologic
Glasnost-ul lui Gorbaciov nu a fost reformă – a fost război psihologic.
Sub pretextul „transparenței”, a demontat legitimitatea Partidului, a rescris istoria sovietică și a deschis calea pentru dominația capitalistă.
„Deschiderea a devenit un instrument… care distorsionează și falsifică istoria.”
Iakovlev a preluat presa, a epurat redactorii și a instalat voci pro-occidentale.
Până în 1990, 98,5% din presa sovietică se afla în mâini liberal-capitaliste.
„Esența libertății presei… era de a promova domnia eternă a capitalismului.”
Nihilismul istoric a cuprins țara:
– Lenin denigrat ca „agent german”
– Revoluția din Octombrie numită „cântec al diavolului”
– Marxismul șters din școli
– Veterani umiliți public
„Tot ce făcuse Partidul Comunist a fost uitat.”
„Oricine l-a denigrat pe Stalin primul a fost aclamat erou.”
„Veteranii s-au simțit batjocoriți… soarta lor era ridiculizată.”
„Tot ce făcuse Partidul Comunist a fost uitat.”
„Oricine l-a denigrat pe Stalin primul a fost aclamat drept erou.”
„Veteranii s-au simțit batjocoriți… soarta lor era ridiculizată.”
Atrocități fabricate au fost difuzate pentru a șoca populația și a o face să se supună:
„De la 780.000 de reprimați… numărul a crescut la 10 sau chiar 30 de milioane.”
În 2010, o dezbatere televizată națională a pus întrebarea:
– Bolșevicii au salvat sau au distrus Rusia?
– Reformele lui Gorbaciov au fost un dezastru sau o descoperire?
Rezultatele audienței:
– 88% au spus că bolșevicii au salvat Rusia
– 93% au numit reformele lui Gorbaciov un dezastru
„Dezbaterea a fost încheiată cu forța în aer.”
Aceasta nu a fost deschidere. A fost demolare ideologică.
Ținta a fost însăși memoria națională.
Episodul 4: Politica externă „Noua gândire” și „Evoluția pașnică”
URSS nu a fost învinsă. A fost dezasamblată – prin infiltrarea mass-media, războiul valutar, destabilizarea etnică și trădarea elitei.
„Propaganda occidentală a fost larg răspândită. Nu a existat nicio apărare.”
1988: URSS ridică bruierea emisiunilor occidentale. Vocea Americii, BBC, Deutsche Welle inundă undele radio.
„Eroii din trecut au fost defăimați. Istoria rescrisă.”
Rubla se prăbușește 1:1 → 1.400:1.
„28 de trilioane de dolari în averea sovietică… acumulată cu migală pe parcursul a 70 de ani – jefuită în câțiva ani.”
Gorbaciov schimbă suveranitatea pentru împrumuturi – majoritatea nu ajung niciodată.
„Au cerut liberalizare, dezarmare și nicio forță dacă republicile secesionează.”
Între timp, Occidentul antrenează disidenți, alimentează tulburările etnice, îl susține pe Elțin.
„Numai în 1988: 2.600 de revolte, 16 milioane de participanți.”
Thatcher: „L-am promovat pe Gorbaciov.”
„Gorbaciov: Dragul meu George… sper că înțelegi toate eforturile pe care le fac.” — dintr-o convorbire declasificată Bush-Gorbaciov
Până în 1991, URSS dispăruse — nu cucerită, ci lichidată.
Episodul 5: Reforma – pentru cine?
URSS a fost vândută – din interior. Partidul a devenit o scară pentru bogăție și putere, nu pentru servicii.
„Prăbușirea a început în familie – locuri de muncă pentru fii, mită, vânătoare de străini.”
Stalin a murit cu 900 de ruble pe nume – jumătate din salariul lunar al unui muncitor.
În epoca lui Brejnev, puterea avea un preț:
„În 1969, un post de prim-secretar de district în Azerbaidjan costa 200.000 de ruble.”
De Gorbaciov:
– Privilegii legalizate
– Reforma condusă de cercuri închise
– Partidul nu mai reprezenta poporul
„Doar 4% au spus că reprezintă muncitorii. 85% au spus că servește birocrații.”
1991: 80% votează pentru păstrarea URSS.
Trei bărbați – Elțin, Kravciuk, Șușkevici – pun capăt în secret.
„Asta e. Trei conspiratori au dizolvat o superputere.”
Ulterior:
– 10 milioane de șomeri
– Speranța de viață a scăzut la 54 de ani
– Criminalitatea a explodat
– 300 de familii au luat jumătate din averea națională
„Nu și-au schimbat funcțiile – doar denumirile locurilor de muncă.”
1996: Oligarhii manipulează victoria lui Elțin, inundă televiziunea, blochează comuniștii.
„Fără televiziune, nu am fi câștigat.”
1993: Elțin bombardează parlamentul.
„Libertatea și democrația au murit sub focul de artilerie.”
Nu reformă. Nu colaps. O preluare ostilă.
Episodul 6 (FINAL): Liderii „Reformei”
Nu au pierdut Războiul Rece. Au schimbat tabăra.
Gorbaciov, Iakovlev, Șevardnadze, Elțin – Oameni de partid transformați în echipă de demolare.
Gorbaciov – Secretar General (1985–91), arhitect al colapsului:
„Nu am crezut niciodată în comunism – nici măcar în copilărie.”
„Misiunea vieții mele a fost să-l elimin.”
Iakovlev – Șeful Ideologiei, instruit în SUA, ales personal de Gorbaciov:
„Aveam o singură cale – să folosim disciplina de partid pentru a distruge sistemul din interior.”
„[Iakovlev] a scandat sloganuri marxiste mai tare decât oricine – în timp ce se alinia cu Occidentul.”
Șevardnadze – Ministru de Externe, negociator cheie pentru dezarmare și retragere:
„Sistemul este putred. Trebuie complet distrus.”
Ulterior, răsturnat cu sprijinul SUA:
„Am fost unul dintre cei mai loiali susținători ai Americii. Nu înțeleg ce s-a întâmplat.”
Elțin a făcut demolarea în public. Acești oameni au depus acuzațiile în secret.
Au renunțat la o superputere:
– 400 de miliarde de dolari în compensații pentru reunificarea Germaniei, vândute pentru 4 miliarde de dolari
– 80% dintre oameni au votat pentru păstrarea URSS – ignorată
– Trupele sovietice s-au retras, Pactul de la Varșovia dizolvat
– Partidul a fost interzis de propria conducere
„Trei oameni au pus capăt unei superputeri. Asta e tot.”
„Putem ierta greșelile – nu trădarea premeditată.” – Rîjkov (Premierul URSS)
Chiar și dizidenții antisovietici s-au pocăit:
– Zinoviev: „Secolul XX a aparținut lui Lenin și Stalin.”
– Soljenițân: „Mi-am făcut rău patriei.” – Kravciuk, cel care a semnat moartea URSS: „Dacă aș ști cum se va termina, aș tăia mâna care a semnat-o.”
A fost trădare din partea unor infiltrați liberali aliniați cu Occidentul – rece, metodică, definitivă.
REZUMAT: La scurt timp după preluarea puterii, Xi Jinping a impus cadrelor de partid studierea documentarului în șase părți 苏联亡党亡国二十年祭. Nu era nostalgie. Era o autopsie.
Și, mai important, era un avertisment.
Ceea ce dezvăluie despre URSS este simplu și devastator:
– Poporul sovietic nu dorea prăbușirea (80% au votat pentru păstrarea Uniunii)
– Economia era tensionată, dar nu distrusă
– Statul încă avea influență globală
– Totuși, în câțiva ani, totul dispăruse
Cum?
Capitare ideologică de lungă durată. Diviziune internă. Trădare a elitei.
Xi Jinping a avertizat direct împotriva acestui lucru:
„Un motiv important pentru prăbușirea URSS a fost negarea totală a istoriei sale, a Partidului Comunist Sovietic, a lui Lenin, a lui Stalin. Aceasta a dus la confuzie ideologică… Organizațiile de partid și-au pierdut funcția. Chiar și armata nu se mai afla sub comanda Partidului.”
Sub acoperirea „reformei”, o clică liberală aliniată ideologic și strategic cu Occidentul a pătruns în nucleul de conducere al Partidului.
Aceasta nu a fost o reformă. A fost o schimbare de regim. Executată din interior. Facilitată de liberalizare. Susținută de Occident.
Gorbaciov, Iakovlev, Șevardnadze, Elțin – bărbați care au urcat în rândurile Partidului – și-au folosit pozițiile pentru a-l demonta din interior. Mass-media a fost predată liberalilor. Armata a fost paralizată. PCUS a fost interzis. Iar URSS a fost desființată de trei bărbați, cu ușile închise.
Chiar și foste figuri antisovietice și-au exprimat groaza:
„Să privesc prăbușirea URSS a fost ca și cum mi-aș fi văzut mama violată.”
„Încă nu înțelegem ce am pierdut cu Stalin.”
Decizia lui Xi de a-i obliga pe liderii Partidului să studieze acest lucru nu a avut ca scop revederea istoriei. A fost vorba despre prevenirea reapariției.
Mesajul său a fost chirurgical:
– Un Partid care își uită istoria uită de ce există
– Un Partid care abandonează claritatea ideologică invită la dezintegrarea politică
– Un Partid care pierde controlul asupra culturii, propagandei și disciplinei interne devine copt pentru infiltrare
Xi s-a asigurat că lecția nu a fost pierdută:
Partidul trebuie să știe ce este, pe cine servește și ce apără.
Renunțarea la ideologie nu este toleranță – este abdicare.
Când disciplina se clatină, urmează infiltrarea.
În momentul în care prăbușirea este vizibilă, rezistența nu mai este posibilă.
Quo vadis domine.
Reimpartirea lumii intre cele 2+1 puteri
poate avea efecte globale.
Greu de crezut că se face pasnic, bătălia fiind pe resurse in putine caste. Lecția chineză e de luat in seama foarte serios, mai ales inarmarea din Pacific. Acum China e altceva, o lovitură din interior
greu de crezut