Două cuvinte despre mine

În măsura în care interesează pe cineva aș vrea să spun două vorbe despre odiseea mea intelectuală.

În adolescență am fost extrem de pro-occidental. Am crescut ascultând Europa Liberă iar în anii ’90 am participat la toate mitingurile anti-Iliescu posibile. Am pierdut unul singur, chiar cel în care s-a lansat „Proclamația de la Timișoara” pentru că tocmai în aceeași zi, la Hunedoara, Poli juca o semifinală de Cupa României contra lui Dinamo. Era primul meci contra lui Dinamo după Revoluție, iar așa ceva nu se putea rata.

Dezamăgirile aduse de anii ’90 s-au tradus la mine în dorința de a pleca în Occident, mai ales în SUA. În 1995 acest vis s-a îndeplinit, am obținut trei burse în același timp iar dintre ele am ales-o pe cea la Rutgers University, la o oră de New York. La Rutgers am ajuns după o competiție în care am terminat primul pe țară. M-am întors în 1998 și m-am angajat la una dintre cele mai mari firme de consultanță din lume. Pe scurt, mie nu pot să-mi impute lipsa de calificare sau incapacitatea de a face față competiției.

În ciuda acestui periplu destul de amplu prin occident credeam încă în sistem. Am început să îmi dau seama că jocurile sunt măsluite destul de târziu, după anul 2006, când trecusem de 30 de ani. Cam târziu, adevărat! Prima luare publică de poziție a venit acum vreo 15 ani, prin anul 2009, când am susținut o conferință despre sistemul monetar internațional alături de un profesor membru în consiliul de administrație al BNR. Pe atunci evoluasem spre libertarianism iar sursele mele de inspirație erau Ron Paul, Jim Rogers sau Bastiat. Acest lucru este însă mult mai puțin important decât faptul că realizasem că sunt mințit și că sistemul este unul falsificat în defavoarea omului obișnuit.

Ulterior am evoluat de la liberarianism, nu pentru că nu mi-ar fi plăcut idealurile acestuia, ci pentru încercând să văd cine m-a mințit în toți acești ani și motivele pentru care le face, am dat peste inamici redutabili de la care am învățat importanța strategiilor de grup și a statelor, în special a celor mari.

De atunci, în felul meu, am căutat să împărtășesc cele aflate și altora. Sincer vorbind, adevărul e un efort ingrat, o veritabilă cruce de dus. Am avut parte de multe momente jenante: am fost înjurat în presă, bârfit, am pierdut „prieteni”, am fost marginalizat, mi s-au arucat tricouri în față, .. . Știți ceva, nu am dat niciun pas înapoi și sunt și mândru de asta.

Spun aceste lucruri dintr-un singur motiv: același tip de presiune se pune acum asupra celor care îndrăznesc să gândească. Jihadul sistemului s-a pornit și împotriva voastră.

Să nu vă fie frică!… Sistemul tremură din toți rărunchii. Față de anii ’90 lucrurile sunt mult schimbate. Au pierdut America, au pierdut jumătate din populația Europei, dar mai important – au pierdut monopolul informației. De asemenea, pe alte continente s-au ridicat țări puternice care acum le stau împotrivă. Nu doar că nu mai suntem singuri, așa cum ar vrea ei să ne facă să credem, dar lucrurile evoluează în direcția noastră.

Nu cedați! Mai devreme sau mai târziu vom câștiga.