E chiar așa de greu de înțeles?

Îmi propun ca, în săptămânile viitoare, să abordez problemele economice, pentru că se apropie vremea scadenței pentru debandada și lipsa de strategie a României din ultimii 35 de ani. Totuși, înainte de a ne ocupa de tema economică, revin asupra unei teme recurente în discursul meu: cine și cum a făcut Revoluția. Este important, pentru că doar așa putem înțelege atât ce s-a întâmplat ulterior, cât și ceea ce se întâmplă acum.

De data aceasta, de vină este Facebook-ul, care aseară, nu știu din ce motiv, îmi arăta un reel cu un colonel de contrainformații din România, un domn spre 80 de ani. Parafrazând, omul spunea: „Toți cei de la Revoluție au fost trădători. Iliescu era omul Moscovei, pentru că studiase vreo 4-5 ani la ruși, așa că aceștia au avut timp să-l întoarcă pe toate fețele, să-l studieze, să-l recruteze. Mă miram că auzeam câteodată la Europa Liberă, vezi-Doamne, o persoană luminată care ar putea conduce mult mai bine România, pe Ion Iliescu. De unde naiba, cine îi făcea propaganda aia la Europa Liberă? I-o făceau americanii? Nu, i-o făceau sovieticii.”

Acum, dacă aș fi auzit astfel de afirmații spuse la o tavernă, după două beri, aș fi trecut peste. Omul respectiv este însă prezentat ca o autoritate: colonel de contrainformații, fost ofițer la UM 110, cea dedicată țărilor socialiste, „anti-KGB”, cum îi spune presa. O astfel de persoană își imaginează că, la Europa Liberă, un post 100% al CIA, Ion Iliescu ar fi putut fi promovat ca înlocuitor al lui Ceaușescu fără a avea girul americanilor. Te iei cu mâinile de cap. Cum este posibil ca oameni despre care se presupune că discută profesionist să nu fi înțeles nici acum ce s-a întâmplat în 1989?

La Revoluție, serviciile secrete din lagărul occidental (CIA, MI6, Mossad etc.) s-au folosit de structurile cominterniste remanente în aparatul de stat de la București. A pune semnul egal între Uniunea Sovietică și Comintern denotă o înțelegere incompletă a istoriei secolului XX. Fără a-mi propune să trec de cele câteva paragrafe alocate unui articol, voi puncta câteva momente importante.

 Colaborarea între URSS și Comintern a funcționat ireproșabil atât timp cât ramura „internaționalistă” a mișcării comuniste a crezut că a preluat puterea în statul sovietic. Tensiunile dintre partida națională și cea internaționalistă au escaladat în câteva crize majore, mergând până la ruptură totală. Simplificând, aș puncta cinci momente majore:

1. Finalul anilor 1920 aduce victoria lui Stalin asupra lui Troțki și plecarea acestuia în exil.  
2. La mijlocul anilor 1930 este asasinat Kirov, șeful comuniștilor din Leningrad și prietenul apropiat al lui Stalin. Urmează procesele de la Moscova și lichidarea vechii gărzi cominterniste, inclusiv Zinoviev și Kamenev. Troțki este asasinat în Mexic, la ordinul lui Stalin. Ruptura culminează cu acordul germano-sovietic din 23 august 1939. Atunci Ribbentrop a afirmat ironic că Stalin ar putea adera la Pactul Anti-Comintern”.
3. Aș spune că anii de război sunt ani de armistițiu între Stalin și comuniștii internaționaliști. Odată ce URSS înfrânge Germania și ocupă Europa de Est, cominterniștii sunt folosiți pentru epurarea vechilor elite.  
4. În 1946, la Fulton, Missouri, Churchill proclamă începutul Războiului Rece. După o perioadă de balans între Occident și Moscova, cominterniștii se situează irevocabil împotriva partidei naționale din cadrul mișcării comuniste. Lucrurile se acutizează după două momente-cheie: proclamarea independenței Israelului (1948) și dobândirea bombei atomice de către sovietici (1949).  
5. Stalin începe a doua epurare majoră în cadrul partidelor comuniste, similară cu cea din anii 1930. Celulele cominterniste sunt acuzate de asasinarea unor lideri importanți, cum ar fi, de exemplu, Jdanov, succesorul prezumtiv și prietenul lui Stalin. Au loc procese împotriva comuniștilor cehoslovaci (echivalenții locali al grupului Anei Pauker) și încep procesele medicilor evrei din Rusia acuzați de complot antistatal în conivență cu occidentul și cercurile sioniste. În mijlocul acestor epurări, Stalin moare subit.

Mă iertați pentru simplificare, dar cam așa au stat relațiile dintre partida națională (Stalin) și cea internaționalistă (Comintern). Gheorghiu-Dej și Ceaușescu, ca om de încredere al acestuia au reușit să câștige puterea în fața Anei Pauker doar în acest context. Ion Iliescu, om de casă al Anei Pauker, cu tatăl vechi cominternist, a reprezentat întotdeauna aripa internaționalistă, în mare măsură alogenă, a mișcării comuniste. De aceea a fost promovat de CIA la Europa Liberă, nu pentru că americanii / occidentalii / britanicii / CIA-MI6-Mossad erau naivi sau nu știau cine este. Tocmai că știau foarte bine. Așa cum s-au folosit de filiera respectivă pentru a submina URSS-ul și pentru a-i veni de hac lui Stalin, la fel au procedat și în România, pentru a-l termina pe Ceaușescu.