Acum 4 ani, la initiativa lui Cristi Colojoara am lansat ciclul Serilor Banatene, trecute acum de cea de-a 50 editie. Personal, consider momentul respectiv ca fiind si ziua de nastere a Ligii Banatene, adica a unui grup care si-a propus redescoperirea identitatii si traditilor banatene si promovarea acestei regiuni.
S-a facut oare ceva in acesti ani, ramane ceva in urma noastra? Probabil ca inca este prea devreme sa dam un raspuns. Scepticii ar putea ridica din umeri si ar spune ca nu prea sunt lucruri palpabile de aratat. Si eu ma gandesc adesea astfel. Cu ce ne-am ales pana acum?
In primul rand sa ne amintim de unde am plecat – notiunile de Banat si de traditie banateana erau complet scoase din circuit, de Banat vorbindu-se doar la emisiunile TV de folclor si la buletinele meteo. In rest alte identitati regionale: judetele, regiunile de dezvoltare etc. Intre timp, cu contributia si a Serilor Banatene, Banatul a reintrat dupa zeci de ani in discursul public.
Am inceput cu elementele de identitate, avem o harta si avem un steag pe care il recunoaste tot mai multa lume la prima vedere pe strada. Totul a plecat din atelierul lui Aurelian Scorobete, la sedinte de brainstroming cu Ema Cernescu si Sorin Fortiu. Avem o harta, asumata, a Banatului integral, avem o istorie redescoperita si promovata identitar regional prin munca inversunata a lui Sorin Fortiu, pe drumurile deschise cu prestigiu de Ioan Hategan.
Avem o prima coagulare de „intelighentie banateana” la Serile Banatene participand foarte multa lume buna a orasului, unii in repetate randuri, profesori universitari, ziaristi, istorici, folcloristi, oameni de administratie – si imi vin in minte nume precum Nicolae Taran, Ioan Hategan, Liviu Maruia, Silviu Sarafolean, Cornel Ungureanu, Viorel Marineasa, Radu Radoslav, Sorin Maxim, Gheorghe Ciuhandu, Nicolae Robu etc . Unii din ei nu mai sunt acum printre noi. Chiar daca nu functionam inca ca o echipa unita si un lobby efectiv, toti acesti oameni au venit si au discutat deschis despre problemele comunitatii noastre.
Avem si doi reprezentanti in Consiliul Local al Municipiului Timisoara, respectiv subsemnatul si Flavius Boncea. Numarul nostru nu ne-a permis pana acum sa avem putere de decizie in administratia orasului, dar macar suntem „acolo”, stim ce se intampla si cuvantul nostru incepe incet- incet sa capete greutate, beneficiind e adevarat si de conjuncturile politice.
Cam atat am reusit, un grup de oameni pornind de la zero. E mult e putin? Mai important – ce mai este de facut?
Am fixat ca obietive strategice pentru urmatorii ani inaugurarea unei statui monumentale ecvestre cu Pavel Chinezu, in spatiul din fata Muzeului Banatului, un element care ar dainui peste generatii si ar fi automat o imagine simbol a orasului asa cum sunt acum Catedrala Mitropolitana si Opera Romana. O alta prioritate ar fi crearea unei reprezentante a regiunii la Bucuresti si ulterior la Bruxelles, un lobby banatean la nivel national capabil sa reuneasca in folosul comunitatii toate fortele politice ale regiunii. Daca am reusi sa punem in practica aceste obiective consider ca am lasa ceva in urma.
In rest, imi doresc ca si un prieten medic care spunea deunazi „Un Banat prosper intr-o Romanie puternica!”
