Geopolitica izmenelor

Am spus că revin cu Siria și implicațiile pentru România. Nu prea am timp așa că voi fi foarte succint.

Prăbușirea totală a Siriei are un impact catastrofal pentru „axa rezistenței” și pentru „multipolaritate”. Indiferent cum vor să o dreagă analiștii/spin-doctors vorbim de o victorie totală a aripii dure neoconservatoare din SUA și a lui Netanyahu. Pe lângă strategiile geopolitice la nivel continental, estimez că acestă evoluție va avea un impact direct și asupra noastră. De ce? Pentru că acest colaps total va fi interpretat de neoconi ca o confirmare a strategiei lor: epuizarea inamicului printr-un mix de presiune militară, sancțiuni economice, corupție la scară imensă și propagandă a dat roade. Guvernul Assad s-a prăbușit în cele din urmă pentru că nimeni nu a mai vrut să lupte pentru el. (Notă: generalii (!!!) sirieni din forțele guvernamentale aveau un salariu lunar de 40 de dolari în timp ce rebelii câștigau cam $2000/ lună.)

Ce își spun neoconii acum? Dacă acest lucru a funcționat în Siria, unde Assad a picat după 14 ani de lupte, de ce nu ar funcționa și în Rusia. Până la urmă, un scenariu asemănător a avut succes în 1917 după un secol de finanțare de către occident a mișcărilor revoluționare socialiste și după eșecul Revoluției din 1905. Până la urmă, pe fondul Primului Război Mondial, au câștigat, l-au dat jos pe țar.

Pe scurt, prăbușirea Siriei îi va încuraja să escaladeze conflictul cu Rusia. Ce le lipsește? Le lipsește carnea de tun deoarece armata ucraineană este complet epuizată după luptele din ultimii ani. Vor încerca să aducă oameni noi, poate un contingent european de „trupe de menținere a păcii”. Poate vor muta mercenarii jihadiști din Siria spre Ucraina și Caucaz. Dacă se va merge pe primul scenariu, cel mai probabil României i se va solicita să participe.

Ce poate opri această escaladare? După părerea mea doar schimbarea de la Casa Albă (dar nu trebuie să fim excesiv de optimiști) sau un deal care să se fi făcut pe la spate – Siria vs. Ucraina, deși eu nu prea cred că neoconii negociază atunci când câștigă.

__________________________________________________________________________

În continuarea celor de ieri:

Știu că toată lumea este preocupată de ceea ce s-a întâmplat și se întâmplă în continuare în România, și e normal să fie așa, dar colapsul guvernului sirian și anarhia care se va instaura în această regiune vor avea consecințe geopolitice MULT mai importante. Continui cele spuse ieri, tot pe scurt și schematic din lipsă de timp.

1. Siria asigura legătura terestră dintre Iran și Liban, adică dintre Iran și Hezbollah. Fără această legătură Hezbollahul și așa slăbit de decapitarea lui Nasrallah, va înceta să fie un actor politic de primă mărime. Fără pericolul unei reacții la granița de nord a Israelului, un atac americano-israelian asupra Iranului devine mult mai probabil. Confruntat cu o astfel de posibilitate, Iranul are de ales – își asumă un război de mare amploare și un posibil colaps intern (pe modelul revoluților portocalii și al recentei experiențe Assad) sau îndoaie genunchiul și încearcă o politică de compromis cu occidentul. Noul președinte iranian, face parte din aripa favorabilă compromisului. În noul context explicat mai sus această tendință se va accentua.

2. Căderea lui Assad reprezintă o imensă pierdere de imagine a BRICS în lumea arabă, unde puterea și statutul sunt totul. Lansarea unei monede alternative la dolarul american devine greu de imaginat fără disponibilitatea statelor producătoare de petrol de a-și denomina măcar parțial schimburile comerciale și acumulările de capital într-o nouă monedă. Emirii din Arabia Saudită & Co. înțeleg foarte bine acum că dacă astăzi ar face o mișcare anti-dolar, mâine s-ar confrunta cu o mișcare jihadistă internă subvenționată de suspecții de serviciu. Așadar, cel puțin pe termen scurt – adio monedă alternativă la dolar. Paranteză – cum dolarul este totuși tipărit în neștire, și prin urmare devalorizat constant, mă aștept la o creștere a valorii activelor alternative – Bitcoin și aur.

3. Rămân la opiniile exprimate ieri cu privire la escaladarea presiunilor asupra Rusiei. Aș adăuga doar că vor exista presiuni nu doar externe, de la neoconi, ci și din partea dreptei radicale interne care vor acuza siloviki de incompetență și slăbiciune. Opinia mea este moderată aici. Rușii au luptat și luptă în continuare pe N teatre. Singuri nu pot face față întregului sistem controlat de oligarhia financiară mondială. De aceea și mesajul lor a fost de această natură – „vă ajutăm până la un punct, de acolo trebuie să vă ajutați singuri”. Această logică nu funcționează însă în jocul de Go geopolitic, unde ori câștigi ori pierzi tot. Nu poți să faci geopolitică în izmene, lăsând generalii aliați să trăiască din 40 de dolari pe lună în timp ce oponenții lor au la dispoziție fonduri nelimitate. La fel, nu poți să ridici din umeri când timp de două decenii la Kiev adversarii tăi geopolitici, hrănesc ideologic cele mai radicale tendințe xenofobe iar apoi să te miri de rezultat. Dacă faci una ca asta, după o vreme va trebui să aduci sute de mii de soldați pe front și să suporți pagube de sute de miliarde de dolari. Cum rușii nu le pot face pe toate, ar fi fost normal ca marea putere economică a lumii, vorbesc de China, să își stabilească prioritățile geopolitice. Este mai important să finanțăm al 314 tren de mare viteză, sau să ne asigurăm că furnizorii noștri de energie au autonomie decizională? Ne putem descurca fără Iran și Arabia Saudită?

4. În lumea occidentală ierarhiile sunt clare, deși nu sunt la vedere. Când se dă ordin toată lumea execută. În BRICS avem un fel de conducere colectivă, un fel de Birou Politic, dar fără vreun lider clar. Totul se bazează pe prestigiul politic și militar al Rusiei și pe puterea economică a Chinei. Fără o strategie unitară și fără capacitatea de a implementa (și finanța) deciziile acest lucru este insuficient.

5. Nu mai vorbesc despre anarhia care se va instaura și asasinatele în masă care vor urma în Siria și Liban. Un dezastru umanitar cu impact direct asupra Europei.

Cam atât pentru astăzi, cu o singură mențiune adițională. Nu m-aș mira ca în actualul context neoconii să sară la jugulară și să treacă la demolarea moscheii Al-Aqsa. Ar fi o imensă greșeală din partea lor. Lucrurile nu arată bine, dar până la urmă Dumnezeu cu mila!