Aflat în fiind București după câteva întâliniri cu câteva persoane ale căror opinii contează pentru mine rămân cu sentimente mixte. Încerc să sintetizez nu neapărat ce au spus ceilalți ci propriile mele gânduri.
Jumătatea plină a paharului constă nu doar în faptul că sistemul infect a fost silit să iasă la lumină ci și că majoritatea populației e de aceeași părere cu noi. Teme tabu acum 10-15 ani despre care scriam o mână de oameni “ex-centrici” au devenit parte a discursului public. Lumea începe să înțeleagă măcar o parte din urâțenia sistemului care își spune “european” și “liberal” dar de fapt este anti-democratic, anti-familie, anti-tradițional, anti-viață, pro-război, pro-dictatură, pro-genocid, pro-pedofilie. Măștile au căzut, vampirii au fost siliți să iasă la lumină.
Pe lângă expunerea sistemului și câștigarea opiniei publice rămâne și un candidat necompromis, o importantă forță latentă. Nu doar atât, aș zice că preluarea frâielor în actualul context intern și internațional ar fi avut un potențial catastrofic. Imaginați-vă o Românie blocată internațional pentru că a îndrăznit să fie altfel, fără să fi avut timp și știință să-și clădească alternative. Un portavion nu poate fi întors din drum în 300 de metri, iar o țară obișnuită să primească strategii și foi de parcurs din afară timp de 35 de ani nu poate dezvolta strategii noi în două luni. Rămâne problema mai profundă dacă o astfel de strategie – autonomă/națională – este chiar posibilă in vremea statelor civilizație de dimensiuni continentale.
Strategia așteptării în rând cu toată lumea comportă însă riscurile ei. Mai ales dacă vine potopul. În timpul rămas ar cam trebui lucrat la arcă.
Viktor Orban, zic eu, a dovedit ca un Stat poate lupta cu Hidra bruxelleza si poate chiar sa o tina sub un oarecare control. Esentiala, in aceasta lupta, este cunoasterea/insusirea la perfectiune a mijloacelor de actiune si folosirea lor eficienta.
Da, dar nici Orban nu a făcut acest lucru de pe azi pe mâine ci într-o strategie aplicată pe 30 de ani. În Ungaria nu vorbim de un singur om ci de o echipă sudată și experimentată.
Bine-inteles ca V.Orban are o echipa, dar mai cred ca „in ecuatie” a fost si un grup informal de persoane (patrioti) cu functii publice care l-au „crescut”/”educat” si l-au protejat, chiar si dupa ce a ajuns la putere. Oare in Romania exista astfel de persoane?