Am un prieten a cărui bunică îl dojenea în tinerețe: „Iară mergi tu cu lezbionarii tăi, n-ai mai sta și tu pe acasă!”.
Vedeți, pe vremuri, prietenul era „de dreapta” și avea o bunică șoadă care îi electrocuta ori de câte ori îl prindea pe picior greșit.
Această anecdotă de câmpie bănățeană am popularizat-o cu mândrie în Statele Unite ale Groenlandei Americii și Canadei (SUGAC). Am avut un succes atât de mare încât curând prietenii mei americani au ajuns să-i eticheteze „lezbionari” pe toți extremiștii de stânga care se dădeau de ceasul morții la ceasul inaugurării președintelui Donald Trump. Bun, ca să fiu onest mi s-a întâmplat și să văd câte un lezbionar apolitic la recepțiile de hotel. „L-ai văzut pe ăla?” îmi făcea cu ochiul amicul american. „Lezbionar, clar!”
În fine, nu aș fi adus în discuție subiectul dacă aseară, pe când mergeam cuminte să vizionez un film de cinematecă, nu aș fi auzit lezbionarii locali adunați în grup de vreo 50 de indivizi urlând cât îi ținea gura „Dragostea de țară nu e legionară!” slogan ajuns și pe malurile Begăi după ce a fost scornit de vreun copyrighter bucureștean îngrijorat de tăierea bugetului USAID. Am o problemă și cu sloganul, și cu cei care îl colportează. În primul rând lezbionarii ăștia scandalagii nu prea agreează ideea de țară, ei iubesc tot ce e trans deci și instituțiile trans-naționale. Ei sunt cei care ne-au predicat timp de trei decenii că tot ce e românesc e prost, retrograd și tot ce vine de afară e bun, evoluat. De ce tot o ard cu „dragostea de țară”? În al doilea rând, în special în ultimii 10 ani a existat un fel de „revival” al „Golaniadei” din Piața Universității pe ideea destul de ușor de manipulat tocmai pentru că e inexactă: „dacă dai în comunism, până la urmă dai și în ruși”. Pe această cale au fost cumva readuși în discursul public, foștii deținuți politici. Numai că socoteala lezbionară a fost imprecisă, a dat cu rest. Când te apuci să dai în comunism și vorbești de sfinții închisorilor, dai de legionari, pentru că… 90% din deținuții politici au fost legionari. Auleooo!
Imaginați-vă dilema lezbionară: dacă ești de socialist ești cu rușii, dacă ești naționalist ești legionar. Și încă legionar cu șoricul gros, interesat doar de România, de ăla care nu-i dispus să meargă pe front pentru miliardarii din Londonistan.
Acestea fiind zise, ca simpatizant de pe margine al rebeliunii lezbionare de aseară, sugerez abandonarea sloganului. Chiar și în sintagmă negativă alăturarea conceptelor de dragoste de țară și legionarism nu e bună pentru voi. USAID nu dă bani pe așa ceva. Avem nevoie de România copyrightului bine făcut. Găsiți și voi un termen, ca bunica prietenului meu, ce naiba!
