Pe malul Begheiului seara de mai mă prinde la o bere cu un amic cu vreo două decenii mai în vârstă decât mine. Ca orice timișorean care se respectă, și amicul respectiv a ținut toată viața cu Poli și a urât pe Dinamo.
-Bogdane știi a cui echipă era Dinamo în anii 80?
-A Securității, bineînțeles, zic eu, a Ministerului de Interne.
-Lasă Securitatea, asta știe toată lumea! Pe lângă Securitate, Dinamo era și echipa comunității.
-Care comunitate?
-Care comunitate?! Aia care e proprietară pe tot centrul Bucureștiului!
– Aaa, bulibașii, mă reped eu ca fitofagul la coropișniță.
-Nu bulibașii, că nu suntem în târg la Timișoara. Comunitatea mare, cea adevărată.
-Zău?! De unde știți?
-Știu de la ”X”. Cu precizarea X a fost un foarte important om de fotbal în România anilor 80-90. Da. Dinamo era și echipa lor, nu numai a lui Secu. De asta se puteau bate parte-în-parte cu Ceaușescu.
– Ceva sens are treaba asta, zic eu, până la urmă Dinamo e înființată pe scheletul mai multor echipe din care una era Maccabi București. Maccabi și Unirea Tricolor, parcă. Dar nu știam că și-au menținut fidelitățile până târziu în vremea lui Ceaușescu.
– Ba da, și-au menținut. Și existau intervenții chiar din zona externă.
– Mda. Într-un fel putem spune că Maccabi a înființat toată instituția Dinamo, nu numai clubul de fotbal. În anii 40 era instituția lor. Nu ar fi de mirare ca și pe plan sportiv să-și fi menținut influența și fidelitatea de suporteri. Nu înțeleg însă cum puteau influența peste Ceaușescu sau comparabil cu el. Aici nu se mișca în front.
– Hai să luăm un exemplu. Ca să arbitreze într-o competiție europeană un arbitru din România trebuia să fie convocat de UEFA, Maccabi putea interveni acolo și arbitrul în cauză era delegat la o semifinală europeană. Sau putea aranja niște dolari în plic în port la Pireu, când arbitrul privea cum intră feriboturile. Iar la intrarea în țară, Secu putea rezolva să bagi două video-uri.
– Da, asta-i drept. Cu siguranță.
Nu aș fi redat conversația mai mult sau mai puțin imaginară de mai sus dacă aceeași combinație Maccabi-Dinamo nu ar fi reușit și înlăturarea lui Ceaușescu în 1989, subiect mai de interes pentru mine decât istoria clubului respectiv.
PS: De la Cornel Dinu citire: „Ei bine, în 14 mai 1948, când a expirat „mandatul britanic pentru Palestina”, Ben Gurion, președintele Organizației Sioniste și al Agenției evreiești pentru Palestina, a proclamat independența statului Israel, în urma rezoluției ONU. (….) Tot în 14 mai 1948, doi frați evrei, Alexandru și Turi Vogl, care conduceau Direcția Sport Cultură a Ministerului de Interne de atunci, au înființat echipa de fotbal Dinamo București. Apoi clubul cu secțiile sale, stadionul în 1951, pe locul grădinilor roditoare ale sârbilor ce aprovizionau cu legume jumătatea estică a Bucureștiului.”
