Nicolae Țăran: Un proiect eșuat

După cum este cunoscut, România a avut parte în ultimii 6 ani de o politică fiscală extrem de expansivă, o politică al cărui obiectiv principal l-a constituit creșterea economică sustenabilă pe termen lung. Din păcate, însă, acest proiect s-a dovedit a fi un proiect eșuat. Analiza de tip cost-beneficiu prezentată în continuare reflectă, indubitabil, acest eșec dramatic.1. Costurile proiectului.. Așa cum am menționat, guvernele care au condus România în perioada 2020-2025 au practicat o politică fiscală extrem de expansivă. Drept urmare, deficitele însumate ale bugetului public pentru perioada menționată au totalizat aproape 693 de miliarde de lei (140 de miliarde de euro). (DBP). Această uriașă injecție monetară în economia reală reprezintă aproape două treimi din PIB-ul aferent anului 2019 și mai mult de o treime din valoarea aceluiași indicator înregistrată în 2025. (DBP vs PIB).

2. Efectele ale proiectului.

2.1. Principalul efect al proiectului în constituie, desigur, creșterea PIB. Astfel, PIB-ul nominal a crescut în perioada 2019-2025 cu 80,8% (856,6 miliarde de lei), iar PIB-ul real (în prețuri constante), cu doar 10,2 % (112,4 miliarde de lei). (PIB). Rezultă, deci, că cei 693 de miliarde de lei injectați în economia reală au generat o creștere reală de doar 112,4 miliarde de lei) și o creștere nominală (inflaționistă) a PIB cu 744,2 miliarde de lei! Altfel spus, principalul efect al politicii monetare din perioada menționată a fost în proporție covârșitoare negativ: o creștere reală a PIB cu o rată medie anuală de 1,6%, (cu puțin superioară celei de 1,2% înregistrată la nivelul UE 27) și o rată medie anuală a inflației de 8,6% (cea mai mare din UE 27)! (ICE).

2.2. În ceea ce privește efectele conexe (emergente) ale proiectului, acestea au fost, în cea mai mare măsură, extrem de nocive. Astfel, uriașa injecție monetară de 693 de miliarde de lei a determinat o creștere cu 93,5 % a cheltuielilor cu forța de muncă (410,7 miliarde de lei în 2019 și 794,8 miliarde de lei în 2025). Evident, această creștere cu 93.5% procente a cheltuielilor cu forța de muncă, cu mult mai mare comparativ cu cele ale PIB-ului nominal și real (80,8% și 10,2%), a generat două consecințe extrem de nocive: diminuarea productivității muncii și o inflație prin costuri ne-sustenabile, o inflație persistentă greu de contracarat. Mai mult, creșterea cu 82% a costului în euro cu forța de muncă (de la 86,6 miliarde de euro în 2019 la 157,6 miliarde de euro în 2025) a generat o scădere fără precedent a competitivității economiei românești în raport cu marea majoritate a economiilor din UE deoarece în aceste economii costurile în euro cu forța de muncă au înregistrat creșteri de 3 sau 4 ori mai mici. (CFM). În acest context, deficitele de cont curent (DCC) au scăpat de sub control. Drept urmare, valoarea totală a DCC di perioada 2020-2025 a atins niveluri exorbitante: 673,3 miliarde de lei (135,7 miliarde de euro)! (DCC).

3. Concluzii

3.1 Așa cum am arătat, cei 693 de miliarde de lei injectați în economia reală printr-o politică fiscală extrem de expansivă practicată în ultimii 6 ani au determinat un singur efect pozitiv: o creștere economică reală de 1,6% pe an. Pe de altă parte, acest imput monetar uriaș a determinat următoarele efecte emergente extrem de nocive: o inflație persistentă de 8,6% pe an, costuri ne-sustenabile cu forța de muncă, deteriorarea competitivității în raport cu celelalte economii din UE 27 și un uriaș DCC de 135,7 miliarde de euro!

3.2. Efectele adverse ale politicii fiscale de tip expansionist din perioada 2019-2025 sunt, evident, greu de contracarat. Nu ne rămâne decât speranța că viitorul guvern care se constituie în aceste zile va soluționa în mod acceptabil „greaua moștenire” a guvernelor precedente!