Câteodată se întâmplă să trecem pe lângă clădiri sau monumente fără să le înțelegem, ba mai mult, fără să le vedem de fapt. Este și cazul unui monument amplasat tocmai în centrul Bucureștiului pe lângă care am trecut adeseori în periplurile mele dâmbovițene. Amplasat în Piața Palatului, redenumită acum „Piața Revoluției”, ansamblul despre care fac vorbire poartă numele de „Memorialul renașterii” și are ca element definitoriu o țeapă lungă. Piatra de temelie a fost pusă în 15 decembrie 2004 de Iliescu și Băsescu, ansamblul fiind inaugurat în august anul următor. Bucureștenii nu l-au primit prea bine, numindu-l miștocărește: „țeapă”, „cartof pe băț”, „circumicizie ratată” etc. Eu unul nu l-am băgat în seamă până vinerea trecută când cineva a pus o poză pe fb și atunci m-a izbit: „ăsta e un OBELISC MASONIC!”.
Tocmai eu, un om care a scris o carte despre implicarea masoneriei în evenimentele din 1989 iar în cartea respectivă am alocat aproape un capitol întreg amplasării obeliscurilor în diverse puncte de pe glob și simbolisticii lor, nu am sesizat „țeapa” ridicată de Iliescu și Băsescu în Piața Palatului din București. Am scris despre obeliscul ridicat în Place de la Concorde pe locul Căderii Bastiliei, despre obeliscurile de la Vatican, Londra și New York, ba chiar despre cel ridicat de Ceaușescu însuși la Focșani ca să celebreze Unirea cea Mică, dar am fost prea orb ca să disting semnificația unui monument pe lângă care trec de câteva ori pe an! La prima căutare pe Google am aflat că „țeapa” poartă numele de PIRAMIDA BIRUINȚEI și că arhitectul monumentului este Alexandru Ghilduș, cel care a conceput și designul premiilor oferite de Marea Lojă Națională a României. QED
Mai rămân doar întrebările legate de nume: Monumentul Renașterii și Piramida Biruinței. A cui renaștere, a cui biruință?
PS “Cartoful” pe care îl străpunge “piramdia biruinței” e o Cunună de Spini.
