Călătoriile devin interesante doar atunci când sunt însoțite și de o poveste
Se pune că prima față-palidă care a ajuns la Yellowstone a fost un westman pe nume John Colter care ar fi pătruns în actualul parc național în iarna anului 1807-1808. Ca să aveți o imagine cam ce înseamnă iarna aici, aș preciza că acum, dimineața la ora 10 când scriu aceste rânduri temperatura este de cca -17 grade Celsius. Noaptea frigul ajunge la -30 de grade. Colter a rămas câteva luni de unul singur, izolat în acest teritoriu neștiut de nimeni, aducând apoi cu el povești despre pământul care vuiește, ape învolburate care țâșnesc din pământ și nesfârșitele turme de bizoni. Lumea „civilizată” din Est le-a primit cu scepticism și le-a numit în batjocură „iadul lui Colter” deși acesta era deja renumit în lumea oamenilor frontierei pentru că făcuse parte din vestita expediție condusă de Lewis și Clark în 1805.
Lewis și Clark au fost doi ofițeri mandatați de guvernul american să exploreze teritoriile proaspăt achiziționate de la francezi la vest de Mississippi, prin așa-numita Louisiana Purchase. Americanii de fapt habar nu aveau ce achiziționaseră de la francezi, iar francezi nu prea știau nici ei la ce renunțau. Pe americani, care întrevedeau posibilitatea unui nou conflict cu Imperiul Britanic, îi interesa de fapt să cumpere portul New Orleans. Când au auzit însă că francezii sunt dispuși să renunțe la întreaga Louisiana au hotărât să o ia la pachet. Acuzat fiind că a renunțat atât de ușor la colonii, Napoleon a replicat: „Și dacă decideau să le ia prin război, cum ați fi vrut să le apărăm?”. Într-adevăr la vremea respectivă, în tot acest imens teritoriu trăiau între 50.000 și 100.000 de coloniști francezi și între 20.000 și 50.000 de sclavi de origine africană.
Statele Unite aveau deja peste 5,5 milioane de locuitori.
Dar să revenim la John Colter care, fiind deja renumit drept unul dintre cei mai iscusiți vânători ai vremii, a fost tocmit de Lewis & Clark cu cinci dolari pe lună ca să-i însoțească în expediție. Colter a fost unul dintre puținii westmeni care a ajuns până la Oceanul Pacific la gurile râului Columbia, undeva la nord de actualul Portland.
La câțiva ani după încheierea expediției Lewis & Clark și după descoperirea „iadului” cu ape fierbinți de la Yellowstone, Colter a fost surpins în canoe și somat să vină la mal de indienii din tribul „Picioarelor Negre”. Tovarășul său de drum, un westman pe nume Potts, și el membru al expediției Lewis & Clark, care a încercat să se opună a fost făcut arici cu săgeți și apoi tăiat în bucăți. Cu Colter însă, indienii au hotărât să se distreze: „Știi să alergi?” l-ar fi întrebat șeful de trib. „Nu așa de repede ca o piele-roșie”, ar fi zis Colter. Indienii l-au dezbrăcat la pielea goală, iau dat ceva vreme să fugă și au pornit vânătoare pe urmele lui. După o vreme, epuizat și plin de sânge de la fuga prin pădure și pe cale să fie ajuns de un tânăr războinic indian, Colter s-a întors să se predea. Speriat de mișcarea bruscă a „prăzii” și de figura însângerată a omului urmărit, indianul s-a împiedicat și și-a rupt sulița. Colter a reușit să-l omoare, i-a furat o pătura și a continuat goana, ascunzându-se de restul urmăritorilor într-un baraj construit de castori pe malul râului Madison. În cele din urmă, după alte unsprezece zile de fugă, a reușit să ajungă la primul fort locuit de albi.
Cam ăsta era aluatul din care au fost plămădiți oamenii care au cucerit Vestul.
