Fiind astăzi miercuri 6 mai și trezindu-mă cu pofta de o cafea Lavazza m-am gândit să scriu despre Uganda. Este vreo zi mai bună decât miercuri pentru a vorbi despre Uganda? Nu este!
Așadar, într-o bună zi din vara anului 1903, presupun că tot într-o miercuri, un evreu englez pe nume Litman Rosenthal lua o cafea în holul unui hotel din Basel. Interlocutorul lui – Theodor Herzl, legendarul șef al mișcării sioniste, promotorul întemeierii unui stat evreu în Palestina. Rosenthal voia să ajungă la bomba care tocmai explodase în lumea sionistă: propunerea Angliei de a pune la dispoziție Uganda pentru întemeierea unui stat evreiesc și intenția lui Herzl de a accepta această propunere.
“ E o diferență între obiectivul final și modul de a ajunge la el” a apucat să spună Herzl când discuția a fost întreruptă de Max Nordau, un alt mare lider sionist și succesorul desemnat al lui Herzl.
Rosenthal a avut ocazia să înțeleagă ce voia să spună Herzl ascultând o conferințā ținută de Nordau o lunā mai târziu, la Paris.
“Acum câteva decenii a existat un război de care mulți au uitat, războiul pentru Sevastopol”, a spus Nordau. “La acest război Sardinia a fost chemată să se alăture Angliei, Franței și Turciei împotriva Rusiei. În Sardinia existau trei oameni politici care contau: Garibaldi, Mazzini și Cavour. Primii doi erau ostili războiului pe motiv că prioritatea lor era unificarea Italiei, nu războiul cu Rusia. Da, le-a spus Cavour al cārui consilier principal era un evreu – Hartum, dar la conferința de pace de după rāzboi Sardinia va putea proclama independența și libertatea Italiei unite.
La fel și noi, a continuat Nordau la Paris în 1903, acum vom accepta Uganda creând un precedent și menținând prietenia celui mai mare imperiu din lume, cel britanic. Niciunde precedentul nu este apreciat ca în Anglia. În curând va izbucni un mare război, iar chestiunea orientală care include bineînțeles Palestina va trebui rezolvată. La conferința de pace care va urma, în baza precedentului creat, mişcarea sionistă va proclama o Palestinā evreiască cu sprijinul Imperiului Britanic prieten”
Asta e povestea, una reală, deși citatele sunt din memorie.