În analiza sa asupra lumii moderne, gânditorul tradiționalist francez René Guénon observa că pentru adevărații maeștri ai revoluțiilor, materialismul și secularismul nu erau de fapt scopuri în sine, ci doar fazele inițiale ale procesării oculte a societății. Scopul suprem al elitelor criptocratice, credea Guénon, era distrugerea tradiției sacre și întronarea forțelor infernale într-o nouă contra-religie. Potrivit jurnalistului rus Gheorghi Filin, experiența revoluției bolșevice și informațiile provenite din arhivele sovietice despre incursiunile timpurii ale bolșevicilor pe tărâmurile ezotericului, sunt exemple ale tezei lui Guénon în acțiune.
Vrăjitori sami și șamani buriați , cunoscători ai criptografiei și a otrăvurilor antice, hipnotizatori, telepați și clarvăzători – au fost aduși să lucreze în Departamentul Special OGPU [Direction Politică de Stat Unificată] condus de unul dintre cei mai apropiați colegi ai lui Lenin, Gleb Bokii. Vladimir Berekhtev unul dintre pionierii psihiatriei sovietice a servit drept consultant al acestui Departament Special, iar unul dintre ofițerii săi cheie a fost nimeni altul decât faimosul terorist Yakov Blumkin , un favorit al șefului Ceka Felix Dzerzhinsky și prototipul lui Maksim Isaev, Stierlitz. Bokii însuși ar fi servit, probabil, drept prototip pentru un alt personaj binecunoscut – Woland al lui Bulgakov . Se spunea că la dacha cekistului Bokii au avut loc frecvent evenimente asemănătoare balului descris în Maestrul și Margareta .
La începutul Marelui Război al Patriei [Al Doilea Război Mondial], la ordinele personale ale lui Hitler, agenții Abwehr au căutat ofițeri supraviețuitori ai Departamentului Special al NKVD, desființat până atunci, și au oferit bani fantastici – 50.000 de mărci Reich pentru a răspunde în detaliu doar două sau trei duzini de întrebări. În evaluările actuale, înseamnă jumătate de milion de dolari. Aceasta a fost valoarea acordată ofițerilor Departamentului Special al lui Gleb Bokii!
Înainte de revoluție, Bokii reușise să facă o carieră de bandit condamnat. Timp de peste 15 ani a stat în fața instanței de 12 ori, inclusiv pentru crime. Dar de fiecare dată a putut scăpa printr-o minune, sau a fost achitat și eliberat. Este de remarcat faptul că, în diferite momente, cauțiunea banditului Bokii a fost achitată fie de către misticul și hipnotizatorul Gurdjieff, fie de mediumul și clarvăzătorul Pavel Mokievsky sau de către vindecatorul tibetan Pyotr Badmaev, care a tratat și familia împăratului Nicolae al II – lea. Luptătorii lui Gleb Bokii au fost angajați în așa-numitele exproprieri – dezlipirea proprietăților oamenilor bogați pentru uzul social-democraților și bolșevicilor. Cu mult înainte de revoluție, viitorul șef al Departamentului Special al Securității de Stat s-a împrietenit cu Vladimir Lenin, pe care din anumite motive l-a numit mereu pe numele de fată al mamei sale – Blank. Și o singură dată Bokii a folosit numele șefului proletariatului mondial, cel gravat acum pe Mausoleu, anume în ziua arestării sale: „Ce este Stalin pentru mine?” i-a spus cekistul arestat şefului NKVD, Nikolai Yezhov . „Am fost numit de Lenin!”
Departamentul special mistic născut de doi atei – Lenin și Dzerjinski
În prima ediție a Enciclopediei Bulgakov, editorul ei Boris Sokolov aduce dovada că Gleb Bokii – și nimeni altcineva – a fost folosit ca prototip pentru personajul Woland din Maestru și Margareta . Fostul șef al Secțiunii 2 a Detașamentului Special, un anume Klimenkov, a mărturisit în timpul interogatoriului său:
El (Bokii – editor) a creat o ‘comunitate ’ la Kuchino. După ce veneau pentru o zi de weekend la dacha, oaspeții lui Bokii obișnuiau să bea încontinuu timp de o zi și o noapte înainte de următoarea zi de lucru. Orgiile bahice erau însoțite de bătăi care degenerau într-un mereu general. Motivul pentru aceste lupte era faptul că soții surprindeau depravarea soțiilor cu alți bărbați prezenți. După o amestecare generală toată lumea mergea la băi pentru a se deda la perversiuni sexuale. Femeile erau puse să bea până ce bete fiind erau dezbrăcate și pasate de la unul la altul. Toții membrii comunei participau, inclusiv fiicele lui Bokii. Depravarea a condus la mai multe sinucideri cauzate de gelozie.
Se presupune că Bulgakov a aflat despre obiceiurile comunității de la poetul Andrei Bely , care locuise acolo în Kuchino. „Cechiștii i s-au părut lui Bulgakov analogi contemporani ai demonicului”, a scris Boris Sokolov. Și într-adevăr, orgiile lui Bokii și ale subalternilor săi au depășit chiar ceea ce s-a întâmplat la balul lui Satan, așa cum s-a născut prin fantezia scriitorului.
Dar în istoria sovietică Bokii a rămas nu numai ca un posibil prototip al unui personaj literar celebru și aranjatorul de divertisment desfrânat. În vara anului 1918 – deja după asasinarea ambasadorului german Von Mirbach , Iakov Blumkin, șeful securității personale a lui Troțki, l-a prezentat pe Gleb Bokii academicianului Vladimir Bekhterev și lui Aleksandr Barchenko , angajat al Institutului de pishiatrie al lui Behterev. . S-a dovedit că toți patru credeau în forțele din altă lume, practicau ocultismul, și nu se împotriveau folosirii cunoștințelor lor ezoterice în folosul tânărului stat sovietic. Este incredibil că acești patru bărbați diferiți au reușit să-l intereseze pe șeful Cheka, Felix Dzerzhinsky, cu propunerea de a crea un departament special care să cerceteze diverse tipuri de fenomene mistice. Iar în 1921 Dzerjinski, care nu credea absolut deloc în așa ceva și era ateu până la măduva oaselor, avea să semneze alături de un alt ateu – Vladimir Lenin – o rezoluție privind crearea unui departament special în cadrul OGPU. Pentru uz extern, a fost numit un „departament de criptografie” – de ce i-ar fi spus în mod onest „Departamentul de mistică, citire a minții și vrăjitorie”?
Agenții Departamentului Special cunoșteau Tibetul mai bine decât însuși Nicholas Roerich
Gleb Bokii a fost numit la conducerea Departamentul Special; Adjunctul lui Bokii pentru „cercetare științifică” a fost Aleksandr Barchenko. La începutul anilor 1920, Barchenko a organizat prima sa expediție în centrul Peninsulei Kola . Obiectivul: studiul hipnozei de masă, „nebunia polară”, pe care Pomors o numea „isterie”, iar eschimoșii „chemarea Stelei Polare”. Mulți cercetători din Nord au întâlnit acest fenomen, inclusiv faimosul Roald Amundsen. Membrii expedițiilor nordice auzeau „voci” care îi chemau să efectueze acțiuni aparent nebunești și chiar se atacau unul pe celălalt cu topoare și scobitori de gheață, „numite de Steaua Polară”. Până în ziua de azi, materialele acestei expediții rămân clasificate, dar, după toate probabilitățile, Barcenko și tovarășii săi au avut succes. Imediat după raportul său de debriefing la Institutul de Psihiatrie , adjunctului lui Bokii i s-a oferit poziția de consultant academic în Direcția Principală de Științe.
Pentru cercetările lor, Bokii și Barchenko au obținut fonduri colosale pentru acea vreme – costul mediu al unei operațiuni a Departamentului Special cuprindea aproximativ 100.000 de ruble (în conversie la evaluarea de astăzi, adică aproximativ 600.000 USD). Au urmat mai multe expediții în Peninsula Kola , iar în zonele înconjurătoare ale lacului Sami Seidozero, Barchenko a descoperit piramide antice. Descoperirea a confirmat versiunea lui Barchenko conform căreia antica Hiperboree a existat și anume în aceste locuri. Următoarea expediție a Departamentului Special urma să se îndrepte în Tibet, dar planurile lui Bokii au devenit cunoscute șefului Departamentului de Externe al OGPU, Meer Trilisser , care a privit Departamentul Special, care cheltuia la greu, cu o gelozie extremă. Trilisser l-a convins pe Dzerjinski să încredințeze misiunea tibetană oamenilor săi. Dar, în ultimul moment, omniprezentul Yakov Blumkin a fost „lipit” ca „apendice” al Departamentului Special. Teroristul s-a deghizat în lama tibetan și l-a urmat pe Nicholas Roerich incognito. Tocmai acestuia din urmă (lui Roerich – n.ed) Trilisser îi încredințase conducerea misiunii la Lhasa. La întoarcerea lor, nici Roerich, nici Trilisser nu „au convins” – informațiile pe care le-au colectat au fost considerate „de mică importanță”. Între timp, înalte decorații guvernamentale îi așteptau pe Blumkin, Bokii și Barchenko. Pentru ce au fost premiați? Poate Blumkin a prezentat o dovadă sigură a existenței miticei Shambhala? Ce fel de dovadă ar fi putut prezenta va deveni clar abia după ce Serviciul de Spionaj Extern (SVR) va declasifica materialele de arhivă provenite din expediția tibetană. Acest lucru urma să fie făcut în 1993, apoi din nou în 2000, dar din anumite motive aceste materiale încă nu au fost declasificate.
Cercetările dubioase au fost finanțate timp de un deceniu și jumătate
În 1926, la ordinele personale ale lui Dzerjinski, Barcenko a întreprins o expediție în Crimeea. Obiectivul a fost căutarea unor intrări în orașele antice ale civilizațiilor abandonate și săpătura din Neapolele Scitic (Kermenchik) și Mangup-Kale . În următorii doi ani urma să urmeze o expediție în Munții Altai – acolo aveau să efectueze observarea obiectelor zburătoare neidentificate(pentru prima dată în istoria sovietică!), iar apoi Barcenko s-a întors în Peninsula Kola. Acolo Barchenko a căutat o anumită „piatră din Orion” sau „piatra Graalului” care se presupune că acumulează și transferă energie psihică la distanță și asigură contactul cu cosmosul. Prostii? Atunci de ce materialele acestei expediții sunt încă extrem de secrete? De asemenea, descoperirile lui Barchenko au devenit cunoscute abia acum 25 de ani din documentele desecretizate ale organizației secrete ale lui Hitler, Ahnenerbe .. De asemenea, știm că în cei 15 ani de existență a Departamentului Special al lui Bokii, i s-a refuzat finanțarea doar o singură dată. Este imposibil să admitem ideea că fondurile uriașe ar fi fost alocate intenționat de conducerea sovietică unei cauze fără speranță. Înseamnă asta că rezultatele expedițiilor Departamentului Special au fost totuși convingătoare?
În 1935, imediat după crearea Ahnenerbe, secretarul său general Wolfram Sievers a semnat un ordin privind studierea rezultatelor expedițiilor organizate de instituția lui Bokii. Dar cum au aflat germanii că Uniunea Sovietică desfășura cercetări ezoterice similare? Este posibil să fi avut loc o scurgere de informații în timpul contactelor lui Bokii și Barchenko cu profesorul Karl Haushofer la mijlocul anilor 1920. Potrivit zvonurilor, Barchenko și Haushofer s-ar fi aflat în aceeași loja masonică, dar acest lucru nu poate fi afirmat cu siguranță. Haushofer și Sievers au crezut serios că cel care stăpânește Tibetul – „ inima lumii”.” – avea să devină și stăpânul întregii lumi. Iar Departamentul Special al lui Bokii deținea astfel de secrete. Oricum a fost, germanii au dat peste nu puține materiale secrete – fie de la Barcenko însuși, fie prin alte canale. Și în anii de război, serviciile germane de informații și-au propus cu adevărat să vâneze ofițerii departamentului desființat, intenționând să-și completeze cunoștințele în detrimentul acestora din urmă.
Bokii și Barchenko au fost arestați în 1937 – nu este exclus din pricina lui Trilisser, care a invidiat Departamentul Special. În acel an, Bokii a fost împușcat, iar Barchenko a fost executat doar un an mai târziu, după ce a lăsat o descriere detaliată a lucrărilor efectuate de Departamentul Special. Din 189 de ofițeri ai departamentului „criptografic”, până la începutul războiului au rămas în viață nu mai mult de 50.
Sursa primară: https://versia.ru/specotdel-sovetskoj-razvedki-izuchal-mistiku-i-nlo-zadolgo-do-gitlerovskoj-anenerbe
Traducere în engleză, adaptare și note de Mark Hackard: https://espionagehistoryarchive.com/2016/04/16/the-bolsheviks-occult-war/
