Ieri la prânz, Dihania, unul dintre prietenii mei cu veșnică poftă de mâncare, atenta la virginitatea unei ciorbițe de văcuță. Deși afară abia erau 14 grade, Dihania se hotărâse să prânzească în aer liber la ștrandul Proiectantul, aflat în imediata proximitate a fostului stadion 1 Mai/Dan Păltinișanu. Deși Proiectantul nu mai proiectează, 1 Mai nu mai e sărbătoarea muncitorilor pentru că nimeni nu mai muncește, iar Dan Păltinișanu a fost demolat, zona încă respiră. În timpul săptămânii, pe terenurile de fotbal care înconjoară fostul stadion, Părintele 1 și Părintele 2 își aduc copiii la antrenament. Este cel mai potrivit anturaj pentru ca ei să scoată ochii din telefon și să deprindă înjurăturile care transformă copilul în adolescent.
Cu gândul deja la marele cârnat poreclit și „Scula lui Mansour” care însoțit de crumpii prăjiți avea să urmeze ciorbiței, Dihania observă cu coada ochiului un grup de pakistanezi care tocmai intraseră pe terenul de fotbal alăturat. Acest lucru cu care ne-am obișnuit de la pandemie încoace nu mai e de natură să impresioneze pe nimeni în marile orașe ale României. Românul e la fel de familiarizat cu pakistanezii ca și cu bărbații pe trotinetă, îi acceptă ca pe un dat de la natură, fără să se întrebe dacă e normal sau nu. Ceea ce a urmat a depășit chiar și așteptările Dihaniei, fiară destul de trecută prin viață.
La un moment dat unul din comeseni se blochează și arată spre terenul de antrenament pe care pakistanezii încinseseră o miuță. „Bă, voi i-ați văzut, pe ăia?”
„???”. Mutându-și privirile de la cârnatul din farfurie la terenul de fotbal, Dihania vede că pakistanezii erau în pielea goală, la șoricul limpede.
„Ești nebun? Începuse să plouă și ăia se dezbrăcaseră și jucau în pielea goală”, povestea Dihania aseară.
„Cum mă?”
„Uite așa. Nu mă crezi?” Sună un comesean de la prânz care confirmă istoria.
„Și voi ce ați făcut?”
„Ce să facem? Am început să strigăm la ei, că-s ghei … S-au îmbrăcat și au plecat.”
Îmi imaginez că pe pistele de biciclete și de alergat care înconjoară fostul mare oval de beton, familiile cu copii continuau să-și facă plimbarea de duminică. Totul în Timișoara 17 mai 2026.