Spre surprinderea mea articolul precedent, scris în mare grabă, a avut un ecou nescontat. Revin cu câteva observații referitoare la conferința LGBT, după care îmi propun să pun deoparte acest subiect, cel puțin pentru o perioadă. Scriu totuși acum, când gândurile sunt încă proaspete.
În primul rând discursul, foarte elaborat așa cum am spus, este unul de guerillă. Ei sunt o minoritate oropsită, neînțeleasă, periclitată de intoleranța unor bigoți. Când afirmă că organizează toate acțiunile din salariul lor și din mici donații și că bineînțeles nu primesc vreun dolar de la Soros toată lumea râde de prostia celor care ar putea să creadă altminteri.
În al doilea rând vreau să remarc antrenamentul pe care îl au prezentatorii, în special cei din București. Un discurs structurat, puternic, bazat îndeosebi pe latura emoțională. Am remarcat un model, un pattern: fiecare din conferențiari avea o poveste tristă: unul, fost student la teologie în anii ’90 nu a mai susportat să vadă cum foștii lui colegi, viitori preoți, doreau nu numai menținerea pedepsei cu închisoarea pentru homosexualitate ci și mărirea acesteia. Altul fusese dat afară de părinți. În fine în Timișoare există un caz în care o pereche de homsexuali a fost încarcerată iar după liberare, unul dintre parteneri, nemaisuportând teroarea psihică s-a sinucis. Povești triste bineînțeles, regretabile, generatoare de empatie. Ergo, oricine se opune militantismului actual al LGBT este asimilat cu inchiziția, cu procurorii comuniști, este prin excelență un om lipsit de dragoste și înțelegere pentru aproapele său.
Să le luăm pe rând:
Unu. Comunitatea homosexuală este într-adevăr o minoritate din punct de vedere numeric și în trecut a fost persecutată. Actualemente însă, din punct de vedere propagandistic discursul lor este unul majoritar. Hollywood-ul și 95% din mass-media străină și românească desfășoară de decenii o propagandă fățișă pro- homosexualitate. În toate filmele artistice americane și europene, comunitatea LGBT este înfățișată în roluri pozitive pe când tradiționaliștii, conservatorii, și creștinii sunt ridiculizați. Când ai în spate un astfel de aparat de propagandă nici măcar nu mai ai nevoie de banii lui Soros, presupunând că aceștia nu ajung la tine. Partenerii noștri de dezbatere sunt prea inteligenți ca să nu realizeze acest lucru.
Doi. Întrucât înțeleg mecanismul PR-ului și puterea metaforelor am și eu o poveste tristă din istoria LGBT.
În momentul în care Regele Mihai a ajuns de vârsta școlii, pentru el a fost constituită o clasă specială, cu colegi care trebuiau să reprezinte toate regiunile istorice și toate clasele sociale ale țării. În această clasă, care avea să fie denumită “clasa palatină” au fost aduși copii din Banat, Ardeal, Moldova, copii de industriași (Malaxa), de ofițeri etc. Ce nu s-a știut la vremea respectivă a fost faptul că reprezentantul armatei, reprezenta și … comunitatea LGBT, adică era homosexual. Copilul respectiv, pe nume Dan Cernovodeanu, fiu de ofițer, a devenit unul dintre cei mai mari specialiști în heraldică ai României post-belice (așa am ajuns și eu la această istorie, abia cu vreo două săptămâni în urmă, ca să nu mai spună nimeni că nu există sincronicitate). Dan Cernovodeanu a suferit două condamnări, una pe teme politice (1949-1954) și a doua (1959-1967) pentru “inversiune sexuală”. Nu a fost eliberat la amnestia din 1964 pentru că nu mai era considerat deținut politic. Cernovodeanu a ales să colaboreze cu torționarii, a servit ca martor al acuzării în procesul lui Constantin Noica și a devenit “secretar general” al reeducării de la Jilava[1]. După ispășirea pedepsei, lui Dan Cernovodeanu îi este publicată lucrarea “Știința și Arta Heraldică în România”, Ed Enciclopedică 1977[2]iar un an mai târziu autorul emigrează în Franța de unde revine după 1990.
PROFESORI: (primul rând de sus): Ion Chirescu (muzică şi desen); părintele Nae Popescu (religie); Gheorghe Lazăr (istorie); Léon Thévenin (franceză); (rândul următor): Cristian Muşceleanu (fizică-chimie); Ion Bratu (matematică); Viceamiralul Preda Fundăţeanu (director de studii); Maiorul Mircea Tomescu (subdirector al şcolii), Alexandru Mumuianu (ştiinţe naturale).
ELEVI: (rândul al treilea): Gheorghe Grămadă, Ştefan Popescu, Radion Chiaburu, Voievodul Mihai (aflat în centru), Mircea Ionniţiu, Walter Heltmann, Gheorghe Duşa; (ultimul „rând”) – la stânga: Dan Cernovodeanu, Ion Dinulescu; – la dreapta: Ioan Jurchescu, Ivan Kovacs (lipseşte Dan Mavrus, care a murit în timpul clasei a IV-a).
De ce este importantă trista poveste a dlui Cernovodeanu, ale cărui compromisuri nu suntem noi în măsură a le judeca, pentru că ne-a ferit Dumnezeu de teroarea fizică și psihică la care a fost supusă generația sa? Pentru că asemenei experienței sale, comunitatea LGBT este actualmente folosită pentru “reeducarea” României. Frustrările acumulate în anii de persecuție, la care se adăugă traumele personale, sunt folosite, așa cum spuneam, ca vârf de lance pentru distrugerea societății tradiționale în special în aspecte care privesc familia și biserica.
Stimați domni și stimate doamne LGBT, cei care vă promovează, nu o fac din compasiune pentru Dvs ci pentru a dezagrega și ultimele elemente care mai țin în picioare societatea românească, iar noi, cei cu icoana pe piept, la care unii dintre Dvs vă uitați cu condescență, suntem de fapt minoritatea care se opune reeducării.
[1]https://clasapalatina.wordpress.com/elevii-palatini/1-dan-cernovodeanu/
[2]Carte disponibilă online la https://www.academia.edu/9664150/Dan-cernovodeanu-stiinta-si-arta-heraldica-in-romania-bucuresti-1977
LGBT nu este folosita doar in dezagregarea societatii roamanesti ci in general in dezagregarea societatilor europene si de tip occidental (nord americana, Australia, Noua Zeelanda).
Mai periculos decat LGBT este insa Islamul.
Acesta ataca atata societatea clasica ocidentala (crestinism, natiune) cat si sectele LGBT.
Fracturile si divizarea sociala sunt din ce in ce mai dure.