Ieri, pe la ora 17.30, pe o căldură de august, a jucat Poli Timișoara.
Prietenul meu, fostă panteră neagră actualmente urs, vine să mă ia cu mașina. Terenul la care trebuie să ajungem e situat la 10 minute de mers pe jos. Din păcate însă trebuie să trecem calea ferată iar pasarela pietonală tocmai au tăiat-o. Bineînțeles că prindem bariera. Nu ne supărăm. Aer condiționat, muzică. Totul se prelungește însă spre 30 de minute. Începem să ne enervăm, a început și meciul.
Sună telefonul. Ursul îi dă drumul pe speaker. La celălalt capăt la 5G-ului o voce de domnișorică. „Sunt de la banca XYZ. Aveți două minute.” „Da, mormăie ursul amabil la auzul unei voci feminine.” „Puteți să îmi explicați niște tranzacții ale Dvs.? În luna mai ați avut două intarări de bla, bla (sume absolut normale). Ce reprezintă?”
Eu simt că mi se ridică tensiunea. Ursul însă, spre surprinderea mea, rămâne echilibrat. „Ați mai avut și mai multe ieșiri de 3000 de lei, puteți să îmi spuneți pentru ce anume?” „Doamnă, mormăie ursul devenit și el ușor indispus, am salariul la Dvs de 20 de ani de zile. Vedeți toate intrările și ieșirile. Care e problema? Nici nu mai știu despre ce e vorba, trebuie să mă uit pe un extras de cont. Dar până la urmă sunt banii mei. De ce trebuie să dau explicații pe ei?” „Așa sunt reglementările”
Dialogul continuă prea civilizat ca să merite să-l redau, ideea fiind că Moș Martin e așteptat în agenție, dar se gândește să-și mute mierea care intră lunar în alt stup dacă tot îl iau la întrebări. Nici o pomenire de morți, răniți și alte victime colaterale, așa cum m-aș fi așteptat. Parcăm mașina, și o luăm spre stadion. Pe drum întâlnim Bentley-uri, Merțane și Bemeveuri ale comunității minoritare revenite în luna august pe meleaguri bănățene. Când intrăm în stadion dăm de altă mafie: politicienii. Alte Mercedesuri, ochelari de soare, cămeșe suflecate.
Să recapitulăm. În 35 de ani în Timișoara nu s-a făcut o trecere nouă de cale ferată așa încât la ora 5 după-amiaza se crează cozi kilometrice. Echipa de fotbal cea mai reprezentativă joacă în Liga a III-a pe un stadion care nici nu era luat în considerare pe vremea lui Nicușor cel Bătrân. Omul care lucrează la multinaționale și are toți banii obținuți legal și impozitați e luat la șpițuri în cur. Politicienii și brunello de montalcino huzuresc și micționează pe toată lumea. Așa se văd lucrurile de la Școala de Sociologie din Fabrik.
