Bunicul avea o sumedenie de povești pe care de abia așteptam să le reascult: ba cu boxeri ca Max Schmeling și Primo Carnera, ba din război, ba din vremea liceului absolvit la Blaj, te miri ce, totul era o poveste. Una dintre ele suna cam așa: unul dintre colegii lui, provenit dintr-o familie bună a Ardealului interbelic, fusese lăsat corigent și era în pericol de repetenție. Pentru a evita acest pericol, până la urmă cineva din familia respectivă și-a făcut drum până la Blaj și a stat de vorbă cu profesorul în cauză aducând următorul argument: „Dom’ profesor, e adevărat ce spuneți dumneavoastră, că ăsta micu’ îi cam haimana, dar vedeți Dvs, când dai un picior unui câine, te uiți și al cui e câinele”.
De ce mi-am adus aminte, după 40 de ani de această anecdotă povestită de bunic? Pentru că exact acest lucru s-a întâmplat vineri la Casa Albă. Un câine (în rusă sobaka, în yddish hunt), a primit un picior în cur de la profesori. Doar că Sobaka ăsta, are și el niște stăpâni care nu sunt orișicine. Cine anume sunt acești stăpâni? Așa cum știți, pe când era cățel, potențialul lui Sobaka a fost descoperit de un oligarh din Dnepropetrovsk pe nume Kolomoiski, care i-a intuit khutzpah văzându-l cum bate pianul cu puța. Apoi Sobaka a fost adoptat de familii mai onorabile, ajungând să-și lingă părțile private în lumea bună. Cine sunt actualii stăpâni? Un indiciu ar putea fi locul unde a fugit schelălăind Sobaka după piciorul primit. N-a fugit la Dnepropetrovsk, Sobaka a fugit la Londra. Iar londonezii s-au cam supărat pentru ce a pățit Sobaka. Vedeți Dvs., când ești de peste 300 de ani familie bună la Londra și ai avut cel mai mare imperiul colonial din toate timpurile la picioare ești cam obișnuit ca lumea să asculte cerințele tale. Nu te aștepți și nici nu tolerezi ca Sobaka al tău să vină schelălăind, nu pentru că n-ar merita, ci pentru că e al tău.
Nu a știut președintele Trump cine e stăpânul lui Sobaka? Evident că a știut, la fel cum și președintele Putin a știut al cui sobaka e Khodorkovski. Tocmai aici lucrurile devin interesante. Cum de își permite actuala administrație de la Casa Albă să își imagineze că poate conduce America fără a accepta ordinele stăpânilor lui Sobaka? Asta e cu adevărat o întrebare dificilă. Totuși, în lumea asta mai există și oameni cu coloană vertebrală, oameni conștienți că omenirea a trecut razant pe lângă pericolul unui război mondial. Președintele Trump chiar asta i-a spus lui Sobaka. Asta e principala preocupare de politică externă a SUA și ar trebui să fie a oricărui om politic responsabil. Doar că aceștia sunt foarte puțini, în Europa îi numeri pe degetele de la o mână, restul… pudeli, chihuahua, bolojanen, într-un cuvânt – sobaka.
Există și o chestiune mai profundă. Trump vine dintr-o altă lume. La aproape 80 de ani el a prins o altă Americă, aia e tocmai America pe care și-o imaginează românii și ceilalți est-europeni. M-am uitat ieri la un film, North by Northwest cu Cary Grant. Ce diferență între modul în care arăta societatea americană din anii 50 și cea de acum! Te și miri cum au reușit să o aducă în halul actual. E o veritabilă performanță a degenerării, o alchimie socială la superlativ. Ca să nu o lungim prea mult: Președintele Trump știe cine sunt stăpânii lui Sobaka, știe cine și cum a distrus America, știe și cine l-a lichidat pe președintele Kennedy al cărui nepot de altfel are o poziție de frunte în actuala administrație. Iar londonezii, ca să le spunem așa, știu la rândul lor că americanii știu. Cum se va termina pentru Sobaka? Who cares?! Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia. Iar drumul lui Sobaka a fost deja prea lung și presărat cu miloane de morți.
