Ultima auditare a rezervelor naționale de aur ale SUA datează din 1974. De ce?

Marii hoți ai lumii nu sunt nici românii care sparg bacomate prin Anglia, nici proxeneții albanezii, nici mafioții italieni, nici traficanții de droguri columbieni. Marii hoți sunt bancherii. Nu mă gândesc la casierul de bancă sau la directorul de sucursală pe care îl cunoașteți și care la rândul lor sunt doar niște bieți angajați. Mă refer la proprietarii sistemului bancar internațional, cei care tipăresc bani din nimic și obligă întreaga omenire să îi accepte ca plată pentru orice bunuri și servicii. Nu mă credeți?! Uitați-vă la ce au pățit Gaddafi ori Ceaușescu sau ascultați ce spune unul din tagmă, laureatul premiului Nobel Paul Krugman: „Dolarul are valoare pentru că niște băieți cu puști spun că are valoare”.

Acest sistem își are originile la 1694 odată cu înființarea Băncii Angliei de către marii finanțiști veniți din Olanda care în prealabil finanțaseră lovitura de stat dată de Wilhelm de Orania rămasă în istorie sub numele de „Revoluția Glorioasă” (glorioasă pentru bancheri). Dacă până în 1971 această șandrama mai avea o firavă legătură cu realitatea, odată cu renunțarea la convertibilitatea dolarului în aur sistemul se bazează exclusiv pe puterea armelor și pe un status-quo internațional. Sunt prea mulți bani împărțiți în toate direcțiile – în America, la chinezi, la arabi etc – așa că nimeni nu vrea să riște să constate că banii respectivi nu mai au nicio valoare. Cum banii sunt tipăriți din nimic, ei pot fi aruncați în stânga și în dreapta întreținând un vast aparat de propagandă pe criteriul „Să mănâncă și gura lui Stelian Tănase ceva”. Da, unul din rolurile USAID a fost tocmai cel de a arunca oscioare cățeilor care prin lătratul lor agresiv îndepărtau pe oricine îndrăznea să se apropie de curtea bancherilor.

Ar mai fi o observație importantă. Acest sistem al tipăririi de bani în neștire are un efect surprinzător la primă vedere: dispariția industriilor și a claselor productive în țările unde domiciliază tipăritorii de bani. De ce să-l plătească sistemul lui Rotschild, Warburg & Co. cu 10 dolari pe oră pe John din Maryland când poate cumpăra din Pakistan același produs făcut de Abdullah pe care îl plătește de 20 de ori mai puțin?

Ei bine, acest sistem abject tremură din toate încheieturile. Imbecilitatea administrației Biden a realizat imposibilul: i-a unit pe ceilalți băieți cu puști mari într-o coaliție economică și militară și le-a arătat limpede că oricine își ține economiile în dolari se expune riscului confiscării arbitrare. Ce e de făcut? Poate Trump să restaureze încrederea în dolar? Foarte greu de spus, deși așa cum aminteam există o inerție a sistemului monetar. Săptămânile care vor urma vor fi decisive și în această zonă. Dacă înțeleg eu bine ce se întâmplă, eforturile lui Trump de a negocia o încheiere a conflictului din Ucraina sunt legate și de o încercare de a restaura încrederea în dolar sau, cine știe, de o resetare completă a sistemului monetar. Trump încearcă să aducă Rusia înapoi, dar cine mai poate avea încredere într-un sistem dovedit banditesc.

Ce rol au repatrierile rezervelor de aur ținute până acum la Londra? Vor fi auditate rezervele de aur ținute la Fort Knox și în subsolurile băncilor de pe Wall Street? Ultima auditare a rezervelor naționale de aur ale SUA datează din 1974. Da, ați citit bine, acum 50 de ani. De ce? … Nimeni nu vrea să spună. Mai e aur acolo? Ce se va întâmpla cu sistemul monetar internațional dacă un audit independent va descoperi că rezervele respective nu există?