Adaug graficul de mai jos unui mai vechi articol despre adevăratele cauze ale scăderii abrupte a nivelului de trai în România anilor 1980.
În anii 1970, când Ceaușescu era curtat de occident și dobânzile pe plan internațional erau încă scăzute, România s-a împrumutat la dobânzi mici (în general 2,5–8,5%), dar o mare parte a creditelor comerciale erau cu dobândă variabilă (floating rate, legate de LIBOR + spread), ceea ce le-a făcut extrem de vulnerabile la șocurile ulterioare.
Credite multilaterale și guvernamentale (FMI, BIRD/IBRD, credite bilaterale): FMI: 3,5–5% (dobânzi preferențiale, pe termen scurt-mediu). BIRD: 7–10% (cu perioade de grație 3–5 ani și maturități 15–25 ani). Credite guvernamentale bilaterale: adesea 2,5–4% inițial.
După al doilea șoc petrolier (1979) și politica monetară restrictivă a FED (Volcker shock, 1979–1982), dobânzile au explodat, mai ales la creditele comerciale cu rată variabilă. Ratele internaționale au crescut brusc, iar România (cu o datorie majoritară în dolari, cu dobândă flotantă) a fost lovită dur.
Niveluri concrete în anii ’80: Dobânzi noi (1981): 12–15%.
La mijlocul anilor ’80 (creditori particulari): 16–20% (plus penalități pentru întârzieri și arierate)
